Furt din supermarket

Art. 318. Renuntarea la urmarirea penala

(1) In cazul infractiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunta la urmarirea penala cand constata ca nu exista un interes public in urmarirea faptei.

(2) Interesul public se analizeaza in raport cu:
a) continutul faptei si imprejurarile concrete de savarsire a faptei;
b) modul si mijloacele de savarsire a faptei;
c) scopul urmarit;
d) urmarile produse sau care s-ar fi putut produce prin savarsirea infractiunii;
e) eforturile organelor de urmarire penala necesare pentru desfasurarea procesului penal prin raportare la gravitatea faptei si la timpul scurs de la data savarsirii acesteia;
f) atitudinea procesuala a persoanei vatamate;
g) existenta unei disproportii vadite intre cheltuielile pe care le-ar implica desfasurarea procesului penal si gravitatea urmarilor produse sau care s-ar fi putut produce prin savarsirea infractiunii.

(3) Cand autorul faptei este cunoscut, la aprecierea interesului public sunt avute in vedere si persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avuta anterior savarsirii infractiunii, atitudinea suspectului sau a inculpatului dupa savarsirea infractiunii si eforturile depuse pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii.

(4) Atunci cand autorul faptei nu este identificat, se poate dispune renuntarea la urmarirea penala prin raportare doar la criteriile prevazute la alin. (2) lit. a), b), e) si g).

(5) Nu se poate dispune renuntarea la urmarirea penala pentru infractiunile care au avut ca urmare moartea victimei.

(6) Procurorul poate dispune, dupa consultarea suspectului sau a inculpatului, ca acesta sa indeplineasca una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa inlature consecintele faptei penale sau sa repare paguba produsa ori sa convina cu partea civila o modalitate de reparare a acesteia;
b) sa ceara public scuze persoanei vatamate;
c) sa presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii, pe o perioada cuprinsa intre 30 si 60 de zile, in afara de cazul in care, din cauza starii de sanatate, persoana nu poate presta aceasta munca;
d) sa frecventeze un program de consiliere.



Astfel, aceste obligații pot sau nu pot fi dispuse de procuror, în condițiile îndeplinirii celorlalte condiții cerute de renunțarea la urmărirea penală.

Acestea rezultă evident din sintagma ”procurorul poate dispune” ceea ce conduce la concluzia că poate să nici nu dispună îndeplinirea uneia sau mai multor obligații.

Apoi teza de mijloc a alin. (3) dă loc la o interpretare diferită și o aplicare de acest gen în practică. Astfel, unii magistrați procurori au interpretat sintagma „după consultarea suspectului sau inculpatului” ca fiind o condiție de acord al acestuia pentru îndeplinirea obligațiilor, iar în alte situații s-a considerat această chestiune doar o informare din partea suspectului (ori inculpatului) cu privire la unele aspecte care țin de persoana sa.

Spre exemplu, procurorul poate proceda la „consultare” cu privire la posibilitatea și în fapt disponibilitatea inculpatului ori suspectului de a încheia cu partea civilă o modalitate de reparare a pagubei, ori la starea acestuia de sănătate, în sensul de a putea sau nu să presteze munca neremunerată.

În situația în care, prin declarația persoanei în cauză aceasta refuză prestarea muncii neremunerate, cu invocarea stării de sănătate, suntem de părere că este necesar confirmarea acestui aspect de către medic.

Sub aspectele enumerate mai sus decizia procurorului este de a obliga sau nu la îndeplinirea obligațiilor.

Printr-o altă interpretare, s-a apreciat că în condițiile neînlăturării consecințelor faptei ori a nereparării pagubei produse față de autorul cunoscut nu este posibilă renunțarea la urmărire penală.