O instanta din UE a pronunat o hotarare de inapoiere a minorului in Romania in baza Conventiei de la Haga.
Dupa pronuntarea acestei hotarari, parintele impreuna cu minorul au plecat in vacanta in alt stat conform unei hotarari pronuntate pe calea ordonantei presedintiale, parasind statul din UE de unde trebuia sa plece in virtutea respectivei hotarari.
Este de mentionat faptul ca, hotararea pe ordonanta presedintiala s-a pronuntat dupa ce parintele impreuna cu copilul a plecat din Romania in baza unei declaratii notariale data de celalalt parinte.Deci, instanta romana care a pronuntat ordonanta presedintiala stia ca minorul impreuna cu parintele au parasit Romania.
Ideea este aceea ca l-a prins luna iulie in strainatate exact cand are dreptul la vacanta conform hotarii romane.
Ce parere aveti, hotararea in care se prevede exercitarea dreptului la legaturi personale cu minorul in luna iulie care este contradictorie dar aplicabila in raport de hotararea instantei din UE prevaleaza, sau hotararea data de instanta straina trebuie respectata in sensul de a se duce minorul in Romania desi exista un drept de vizita pentru luna iulie, caz in care ar fi eradicat dreptul la vizita conferit de instanta romana?
Eu consider ca, hotararea pronuntata de instanta romana care ii confera parintelui dreptul la legaturi personale cu minorul in luna iulie este de imediata aplicare, urmand ca la data de 1 august sa predea copilul in baza ambelor hotarari judecatoresti.
Unul din considerente ar fi acela ca interesul superior al minorului reclama respectarea programului de legaturi personale cu minorul instituit de organul judiciar roman pentru respectarea si garantarea efectiva a prevederilor art. 8 paragraful 1 din CEDO cu privire la dreptul la viata privata si de familie.
Avocatul strain si avocatul roman sustin ca ar trebui dat minorul la celalat parinte si apoi, luat imediat inapoi ( probabil in secunda doi inteleg eu ca ar zice ei) pentru a se exercita dreptul la legaturi personale in continuare in luna iulie.
Adica se pretinde fara temei, apreciez eu, ca sa se intrerupa vacanta copilului ca sa fie adus la celalalt parinte si apoi sa plece inapoi de unde a venit din vacanta.
Mie imi pare absurd un astfel de punct de vedere.
Are cineva o parere contrara?
Si daca aveti pareri care confirma punctul meu de vedere va puteti exprima opinia.
Intre timp s-a devasat data cu o zi data predarii copilului ca sa nu existe neintelegeri cu autoritatea judiciara straina care este de acord sa respecte dreptul la legaturi personale cu minorul pentru luna iulie si sa se rezolve amiabil toate problemele juridice care ii privesc pe ei.
Parintele si copilul nu se mai afla in acel stat dar nu au ajuns inca in Romania deoarece se afla in vacanta din luna iulie conform hotararii pronunata de instanta romana pe calea ordonantei presedintiale.
Statul strain a blocat orice posibila cale de executare silita pe intreaga durata a exercitarii dreptului la legaturi personale pentru a respecta efectiv hotararea judecatoreasca romana, precum si, dreptul la viata privata si de familie, desi hotararea straina prevedea intoarcerea in Romania.
Cazul s-a rezolvat in ceea ce priveste o eventuala executare silita a hotararii straine care este exclusa cu desavarsire pana la data la care expira dreptul la legaturi personale cu minorul.
Deci, organul judiciar strain a apreciat in mod corect din punct de vedere juridic.