Întrebarea mea nu a fost ironcă și nu a avut nicio conotație negativă.
Sunt realmente curioasă să înțeleg ce justifică întrebarea Dvs.
Cum să ne raportăm la ”cheltuielile suplimentare generate de un copil”?
La ce vârstă a copilului să tragem linie? Și care sunt criteriile?
Mai mult chiar, proprietarii/locatarii care nu au copii, cum ar trebui să se raporteze la această pretenție? Și de ce ar trebui să suporte ei costuri mai mari? Pentru că asta se întâmplă: prin împărțirea sumelor la n-1, ceilalți plătesc pentru -1.
Desigur, vorbim de sume foarte mici, insignifiante poate, dar înțeleg că dezbatem aici principii.
Legea anterioară a instituit o facilitate, nu un drept.
Iar cu privire la ”dar noi chiar ne-am tampit sa luam de bun tot ce este acum in legea noua?”, mi-e și teamă să răspund. Pentru că asta ar genera o altă dezbatere care pleacă de la premize greșite și de la neînțelegerea unor idei de bază: da, dacă este lege, o respectăm!
Desigur, avem și alegerea de a nu o respecta. Dar ne asumăm consecințele.
gigiz a scris:
Geanina DRIAN a scris:
De ce nu ar avea?
Dar de ce ar avea?
Spuneti-mi va rog, daca imi este permis sa va intreb, cum poate un copil de 1 an sau de 3 ani sa determine cresterea cheltuielilor intr-o asociatie de proprietari?
Sa nu-mi spuneti ca mergand cu mamica de mana pe casa scarii poate sa creasca consulul de energie electrica ptr. iluminat sau ca greutatea acelui copil determina defectarea prematura a ascensorului si ca atare trebuie sa cotribuie si copilasul la cheltuielile cu mentenanta.
In fine, ce cheltuieli suplimentare apar din cauza acestor copilasi ??
Este adevarat ca in noua lege (196/2018) a disparut prevederea din legea 230/2007 de scutire a copiilor de pana in 3 ani.
Dar noi chiar ne-am tampit sa luam de bun tot ce este acum in legea noua?
Va "ascult" cu interes!
Referitor la inscrierea in cartea de imobil, da, eu cred ca si copii de 0 luna ar trebui inregistrati.