Buna ziua, soțul a părăsit domiciliul conjugal în luna noiembrie 2018, eu fiind însărcinată. Am depus actele de divort in decembrie 2018 si am nascut în ianuarie 2019. Prima vizită pe care mi-a facut-o la domiciliul meu a fost in februarie 2019, cu intrebarea ,,ce pretentii ai de la mine?, fara a se uita macar la fiul nostru. Toata vizita a durat cel mult 5 min. A mai fost o data in luna mai, a facut o poza fiului nostru, dupa care la inceput de iunie a depus ordonanta presedintiala pentru relatii personale cu fiul nostru. Instanta a motivat că urgenta este prezumata în acest caz, ca nu mai trebuie dovedită. Nu s-a acceptat nici proba cu martori. Apelul s-a respins ca nefondat, la fel, fara sa se accepte proba cu martori. Intrebarea mea este urmatoarea: dupa o perioada de 5 luni in care tatăl nu s-a obosit nici macar sa întrebe ce face fiul lui, nu ar fi trebuit sa dovedească caracterul urgent al cererii pentru programul de vizită? Era prezumat? Cum ar fi trebuit sa dovedesc altfel decat cu martori ca nu a avut nici cea mai mica intentie sa se intereseze de fiul nostru? Va multumesc anticipat pentru răspunsuri!
Se consideră că programul de vizită are scopul să împiedice alienarea parentală.
Tatăl are dreptul să-și vadă copilul, chiar și în cazul în care vi s-ar atribui dvs custodia exclusivă.
Argumentele relatate de dvs ar fi putut fi valorificate pentru obținerea acestei custodii exclusive, în favoarea dvs.
Ca sa va raspund la intrebare: nu, urgenta nu este prezumata si asta pt ca cine face o cerere/ridica o pretentie in fata instantei trebuie sa o si dovedeasca - art 249 Cpr civ.
Cum tatal a ales calea ordonantei si nu cea a dreptului comun, evident ca trebuia sa dovedeasca intrunirea conditiilor cumulative care sa justifice admiterea cerereii si anume: urgenta, masuri vremelnice si neprejudecarea fondului.
Jurisprudenta este in sensul ca trebuie sa exista si dosar pe fondul pretentiei (adica pe dreptul comun, pt program de vizitare) caci altfel nu mai vorbim de masuri vremelnice sau de neprejudecarea fondului.
Stimată d-na avocat! Asa cum am menționat, motivarea instanței a fost ca urgenta este prezumata în acest caz. Instanta de apel a păstrat solutia, sustinand acelasi lucru, în condițiile în care ultimele trei luni de sarcina si primele cinci luni din viata fiului meu, tatăl nu s-a interesat de noi. Ce ma sfatuiti dumneavoastra sa fac in acest moment, in care fiul meu plange cand il vede sau il atinge in ora de vizită (in asa fel incat aproape ramane fara aer) si are doar 7 luni. Aceasta se intampla din momentul în care a scuturat brutal o data caruciorul in care stătea bebelușul.
Dosar pe fond există. În afară condiției urgenței, celelalte erau îndeplinite.
Va multumesc!
Mihnea0401
Utilizator 2din 2 utilizatori consideră acest răspuns util
Ce ma nedumereste pe mine, e cum un copil de 7(sapte) luni a reușit să prindă atâta ura pe tatăl lui, de il apuca plânsul pana ramane fara aer? Mi se pare mai mult decât ciudat ca un bebeluș sa isi poata exprima repulsia asa cum declara mămica. As crede mai degrabă ca mămica vrea sa il pedepsească pe tata prin luarea dreptului de a fi tata cu toate drepturile si obligatiile ce ii revin din asta.
Stimate domn!
Tatăl bruscheaza bebelușul la fiecare vizită. Nu a prins ura, la varsta aceasta nu are discernământ. Dar are instinct. Si departe de mine gândul de a pedepsi tatăl prin copil. La varsta aceasta nu cred ca ar fi posibil, deci nu sunteti in masura sa afirmati sau sa credeti ca as dori sa fac asta. Nici macar nu sunt prezenta in timpul vizitei. E supravegheat de o terta persoană, tocmai pentru a nu escalada conflictul.
Dar va rog pe dumneavoastră sa-mi explicați cum se poate pedepsi tatăl?
Nu cred ca sunteti in masura sa va afirmați o parere atâta timp cât nu stiti nimic despre situația mea.
Intrebarea se referea la judecată instanței, nicidecum nu am cerut un sfat sau o opinie legată de altceva decât de obligația părții reclamate de a dovedi una din cele patru condiții esențiale ale unei OP.
Si doamna avocat mi-a confirmat cu text de lege ceea ce stiam. Următoarea mea întrebare era daca mai am o posibilitate de a repara ceea ce instanta nu a analizat. Nu consider ca sunteti in masura sa-mi oferiti un raspuns avizat.
Va multumesc pentru efortul de a va exprima opinia!