Ordonanță președințială pentru relații personale cu minorul: urgența este prezumată sau trebuie dovedită?

Nu pot sa nu observ ironia subtilă cand vine vorba de a-mi mulțumi pentru efortul de a va răspunde, dar asta nu inseamna ca ma supăr, fiecare are dreptul la opinie asa ca eu va respect opinia.. Ideea era ca poate dvs. sunteti prea înverșunată in a opri această apropiere a tatălui fata de copil si poate ar trebui să faceți "pace" cu tatăl si cu actuala situatie cu scopul principal ca băiețelul dvs.sa aiba ambii părinți cat mai aproape de el, fiecare părinte având o mare contribuție, chiar prin prezenta in viata lui, la o buna formare a caracterului, a psihicului..etc. Dar e doar opinia mea de care nu e nevoie sa țineți cont! Multă înțelepciune va urez ambilor părinți!

Eforturile mele de a face pace cu tatăl au eșuat pentru a treia oară. Si au fost considerabile. De altfel, de două luni, cu scopul principal ca fiul meu sa aiba doi părinți, chiar dacă consider că e atipic, suport șicanele pe care mi le face tatăl. Si nu, nu mai sunt înverșunată, acum sunt scarbita cand vad spectacolul macabru pe care îl oferă gratis tatăl de două ori pe săptămână, fara sa-i pese de fiul lui deloc.
Dar aveti dreptate cand subliniati ca un copil, în speță fiul meu ar trebui să aibă doi părinți, care amândoi ar trebui să contribuie la dezvoltarea lui ca OM. Din pacate de la o persoană lipsită de caracter si sentimente, nu va avea ce sa învețe niciodata.
Si cum stim ca un copil va imita fidel comportamentul părinților, nu mi se pare în regulă ca fiul meu sa-si imite tatal în comportament si limbaj, si din abuzat sa devina abuzator la varsta adultă, asa cum a devenit tatăl lui.
Sperantele mele ca prin puterea exemplului ai mai putea schimba un adult, au ,,murit,, demult. Nu se poate. Daca parintii nu au insamantat respectul pentru aproapele tau, empatia și toate celelalte reguli de bun simt, la varsta adultă ai carente mari, care nu mai pot fi corectate, în special cand nici nu realizezi ca ai probleme.
O seara buna!