E adevărat că părintele care are program de vizitare nu este obligat să vină să vadă/să ia copilul când a stabilit instanța? Există vreo lege care să protejeze mama și copilul în acest sens?
Buna ziua! Este adevarat ca in urma stabilirii custodiei si dreptului de vizita, de catre judecator, chiar daca acesta spune in decizie ca tatal are dreptul la 2 weekenduri pe luna cu copilul (1an si 7 luni acum), acesta nu este obligat sa vina sa vada/ia copilul in weekendurile stabilite? Si daca sa zicem, tatal nu vine timp de 2-3-x luni si apoi brusc, i se face dor de copil si vrea sa il ia la el, poate veni oricand, mama nu are dreptul sa ii refuze vizita? Ma gandesc ca pentru un copil atat de mic, daca sta in permanenta cu mama si pe tata nu il vede cu lunile, ii va fi greu sa stea cu tatal. Exista vreo lege care sa protejeze mama si copilul in acest sens?
Si inca o intrebare. Tatal copilului ii face rau mamei, psihic. De 1 an de zile, azi vine si spune ca o iubeste si o vrea inapoi, maine o denigreaza si ii vorbeste urat si neaga tot ce a zis cu o zi inainte, si face asta continuu, astfel incat mama a slabit 20kg, pe stres si merge la psiholog pentru a incerca sa ii faca fata lui, pentru ca fiecare astfel de episod (are loc de cel putin 2 ori pe luna) o darama psihic. Vine la ea la usa oricand are el chef cu scuza ca vrea sa vada copilul. Cum se poate proteja mama in aceasta situatie? Fizic nu a ranit-o niciodata. Mama are dovezi ca el o insala de la nasterea copilului si ca el i-a dat afara din casa pe mama si copil cand copilul avea 1 an.
D-nă danaianache, deocamdată situaţia descrisă de dvs. este foarte urâtă. Din experienţă vă pot spune că în instanţe, nu veţi găsi înţelegere pentru problemele descrise, cu înregistrări şi corespondenţe clare.Trebuie să conştientizaţi că dreptul tatălui la a-şi vizita copilul este deasupra acoperişului, hranei, hainelor sau a tot ce e necesar copilului, este un drept suprem, la care nu puteţi obiecta.
Soluţia ar fi ca domnul să se îndrăgostească de o femeie care să-l ţină lângă ea sau să plece departe de mama acestui copil şi să aibă preocupări solicitante, până îşi revine şi-i revine mintea.
Până atunci, mama va suporta, dacă vrea, dacă nu vrea.
Nu exista, legal, dreptul tatalui de a-si vedea copilul mai presus decat dreptul copilului de a avea viata de familie. Problema nu e pusa de instante ca mai sus, de aceea daca dovediti asa, nu va concorda cu modul in care instanta interpreteaza legea, nu va concorda cu spiritul legii.
Cand dovedim ceva in instanta trebuie sa ne asiguram ca intelegem care e scopul legii, care sunt valorile protejate de ea, daca ele pot fi contestate sau nu, daca sunt absolute. Trebuie sa intelegem daca aceste valori sunt locale sau provin din tratate europene, sa vedem daca au exceptii sau daca sunt imuabile.
Altfel, in lipsa intelegerii lor, noi credem ca am dovedit marea cu sarea, dar in realitate asta nu e compatibil cu ratiunea legii si e, asadar, degeaba. Si pierdem cu felicitari!
Eu vorbesc din experienţă şi după studiul a nenumărate sentinţe date de instanţe. da, viaţa de familie e importantă, dar viaţa de familie presupune nu doar îmbrăţişări şi citit poveşti seara de către tăticul aflat în pat cu fetiţa, ci şi mijloace materiale asigurate pentru creşterea şi educaţia copilului, TIMP petrecut cu copilul -şi când e bolnav, şi când are teme de făcut - şi ritmicitate şi previzibilitate în interacţiunea părinte-copil. Şi instanţele stabilesc 2 weekenduri cu preluare de vineri sau de sâmbătă, neapărat cu noapte la domiciliul părintelui plecat, fiindcă -nu-i aşa? - numai noaptea petrecută în pat cu "părintele" apropie copilul de acesta şi cunoaşterea fiecărir părţi a corpului copilului, ceea ce nu se poate realiza "în prezenţa stânjenitoare a mamei"!
Tratatele europene susţin valorile familiei, dar şi drepturile copiilor, care prevalează intereselor părintelui care nu locuieşte cu copilul. Şi Curtea de la Strasbourg reiterează dreptul minorului de a se opune plecării cu un părinte, dacă nu doreşte.