La o contestație ex. silita (poprire), intimata invoca excepția tardivitatii, dar nu prin intapinare, ci prin note de sedinta/concluzii.
Debitorul prin ”Note scrise” (nefiind intampinare, nu e nici raspuns la intampinare),invoca prescriptia dreptului de a mai cere executarea,
indicand instantei Decizia ÎCCJ nr.. 1/2014 (RIL), siaratand ca aceasta o poate invocata de ”din oficiu”. Intrebarea este, care se judeca mai intai: prescriptia ori tardivitatea!? Are cineva o opinie, un comentariu?
Excepțiile procesuale au întâietate deci instanța se va pronunța pe tardivitate întâi; desigur, dacă respinge excepția tardivității, va soluționa și excepția prescripției!
Mulțumesc.
Așa am considerat și eu, însă, în ipoteza nedepunerii întâmpinării în termen, sancționat cu decăderea din dreptul de a mai propune ex. relative și probe (înscrisuri), mai poate dovedi ex. tardivității, daca nu le-a propus prin întâmpinare? În acest sens era întrebarea.
Întrebarea se referea la judecata în primă instanță și în ipoteza nedepunerii întâmpinării în termen. Fiind sancționat cu decăderea din dreptul de a mai propune ex. relative și probe (înscrisuri), mai poate dovedi ex. tardivității, daca nu le-a propus prin întâmpinare? În acest sens era întrebarea.