Mai degraba ar trebui sa se interpreteze in sensul in care persoana respectiva a incalcat legea si bunele moravuri prin ceea ce a indraznit sa spuna. Daca ar fi stiut ca este inregistrata, nu ar fi spus lucruri compromitatoare. Daca citezi ca martor sau propui interogatoriu, va minti si va scapa bazma curata. Corect? Cum altfel ai putea demonstra ca minte decat prin inregistrare audio?
Totusi, am observat ca unele instante civile accepta aceasta proba, altele o resping. Pe ce criterii, subiective?
Cabinet de Avocat ”Patrascu Razvan” a scris:
ART. 341 c.p.c.
Lucrurile ca mijloace de probă
(1) Sunt mijloace materiale de probă lucrurile care prin însuşirile lor, prin aspectul lor ori semnele sau urmele pe care le păstrează servesc la stabilirea unui fapt care poate duce la soluţionarea procesului.
(2) Sunt, de asemenea, mijloace materiale de probă şi fotografiile, fotocopiile, filmele, discurile, benzile de înregistrare a sunetului, precum şi alte asemenea mijloace tehnice, dacă nu au fost obţinute prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri.
Persoana cu care ati discutat nu a avut cunoștință de faptul că este înregistrată, astfel se considera ca proba a fost obtinuta prin incalcarea legii sau a bunurilor moravuri.
Depuneti la dosar transcrierea inregistrarii, poate se va tine cont de ea.