Ce se înțelege prin sintagma ”stabilirea discernământului suspectului sau inculpatului în momentul săvârșirii infracțiunii ce face obiectul acuzației”?
Conform art. 5 k) din legea sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice, prin discernământ se înțelege componenta capacității psihice, care se referă la o faptă anume și din care decurge posibilitatea persoanei respective de a aprecia conținutul și consecințele acestei fapte.
Întrebare:
Dacă prin discernământ se înțelege componenta capacității psihice, care se referă la o faptă anume și din care decurge posibilitatea persoanei respective de a aprecia conținutul și consecințele acestei fapte, iar expertiza medico-legală psihiatrică dispusă în baza art. 184 din CPP are ca scop stabilirea discernământului suspectului sau inculpatului în momentul săvârșirii infracțiunii ce face obiectul acuzației, prin stabilirea discernământului suspectului ori inculpatului în momentul săvârşirii infracţiunii ce face obiectul acuzaţiei se înțelege stabilirea componentei capacității psihice, care se referă la fapta (infracțiunea) ce face obiectul acuzației și din care decurge posibilitatea suspectului/inculpatului de a aprecia conținutul și consecințele acestei fapte?