incredintare minor tatalui

Incredintarea la tata este foarte dificila si trebuie probat ca in interesul copilului este sa fie incredintat la tata .Asta inseamna lupta si ofensiva prin care sa demonstrati ca sunteti mai bun ca mama.Daca nu sunteti hotarat sa luptati ( si cand spun lupta inseamana producere de probe ca mama nu este recomandata sa creasca acest copil) e mai bine sa nu solicitati.Va trebuie si un avocat bun.

Ganditi-va la o tranzactie pe care sa i-o propuneti dupa divort in privinta programului de vizitare a minorului si petrecere a vacantelor .
Subscriu la ceea ce au comentat colegii mei vis-a-vis de incredintare - sanse sunt minime avand in vedere ca dvs spuneti ca veniturile s-au micsorat ..

Nu pot decat sa constat ca, in fata acestui fenomen (zic eu negativ pentru societate) ne-am resemnat cu toti.....

av.antoanelageaman a scris:

Incredintarea la tata este foarte dificila si trebuie probat ca in interesul copilului este sa fie incredintat la tata .Asta inseamna lupta si ofensiva prin care sa demonstrati ca sunteti mai bun ca mama.Daca nu sunteti hotarat sa luptati ( si cand spun lupta inseamana producere de probe ca mama nu este recomandata sa creasca acest copil) e mai bine sa nu solicitati.Va trebuie si un avocat bun.

Aveti dreptate.Insa mai trebuie si ca instanta sa nu apere mama minorului pt ca nu este avocatul mamei...
Chestiunea cu probele este tocmai marea problema in aceste procese.Instantele NU VOR PROBE.
Nu au nevoie de probe decat cele pe care le vor ele.

Problema luptei cu instantele trebuie sa fie facuta intr-un mod care sa creeze egalitate si sa forteze instantele de dreptul familiei sa fie impartiale.
Dupa parerea mea ar trebui ca sa nu se poata finaliza nici un proces de acest fel timp de cel putin un an sau doi.
Instantele sa ajunga in imposibilitate de a putea pronunta hotararea judecatoreasca daca se sesizeaza probleme legate de impartialitatea instantei.
Cum asa s-ar putea rezolva aceasta problema care tine de mentalitate si nu de lege.
Legea nu are nicio treaba in anumite procese in care tatal minorului intelege sa isi exercite drepturile ...si in favoarea minorului, pentru ca in aceste procese rezultatul deliberarii instantei trebuie sa fie in interesul suprem al minorului si nu defavoarea acestuia.
Pentru a schimba ceva in aceasta chestiune un proces izolat nu rezolva treaba.
Cu o floare nu se face primavara...

avocat Claudiu Lascoschi

av.antoanelageaman a scris:

Incredintarea la tata este foarte dificila si trebuie probat ca in interesul copilului este sa fie incredintat la tata .Asta inseamna lupta si ofensiva prin care sa demonstrati ca sunteti mai bun ca mama.Daca nu sunteti hotarat sa luptati ( si cand spun lupta inseamana producere de probe ca mama nu este recomandata sa creasca acest copil) e mai bine sa nu solicitati.Va trebuie si un avocat bun.

Si daca se demonstreaza ca si mama si tatal sunt recomandati sa creasca copilul , cine va primi incredintarea? Care e interesul superior al copilului in acest caz?
De ce "incredintarea catre tata este foarte dificila"? Care e legea care da dreptul instantelor sa discrimineze in acest fel tatii?
De ce un tata trebuie sa "produca probe extrem de solide" si o mama este suficient sa isi demonstreze "minima garantie morala si materiala"?

Din mesajul dumneavoastra inteleg ca sunteti deacord ca ne aflam in fata unei discriminari flagrante in care "tratamentul egal" este "mai egal" pentru mama.
Invitand tatii sa produca "probe solide" si mamele sa asiste pasive la "agitatia inutila" a tatalui nu faceti decat sa alimentati mentalitatea sistemului depasit de realitatile vremurilor in care traim.

Poate ca veti castiga un proces cu detectivi particulari pusi pe urmele mamei, cu psihologi care sa o scoata pe mama nebuna, cu "probe solide" produse de un tata care nu vrea decat sa fie tata fara sa mai fie si sot, dar nu aceasta este solutia. Este ca si cand de maine toti tatii ar fi invitati sa actioneze ca in acest fel daca vor sa obtina incredintare. Adica invitati la un mic razboi social.
In ce fel de societate traim?