- X a decedat in 2019. A avut 2 casatorii, din prima avandu-l pe S;
- Cel de-al doilea sot (I) a decedat in 2012, cu diagnosticul de cancer cu punct de plecare nedeterminat, cu metastaze cerebrale si hepatice;
- I i-a lasat lui X toata averea (un apartament), prin testament autentic (facut intr-un interval de doua saptamani, intre aflarea conditiei sale medicale si deces), din cauza afectiunilor medicale neputand semna testamentul si fiindu-i luata doar amprenta in prezenta a 2 martori, lucru autentificat de notar;
- La data decesului lui I, mama acestuia (A) era in viata si nu existau descendenti ai lui I;
- Nu s-a dezbatut succesiunea lui I de catre X (sotie supravietuitoare) si A (mama);
- 2016, moare A, avand ca singur mostenitor pe M, fratele lui I;
- Nu s-a dezbatut succesiunea lui A;
- 2019, moare X, iar singurul ei mostenitor este fiul S, care accepta mostenirea lui X.
Am primit 2 pareri:
a) notarul, care spune ca fara acordul lui M nu se poate dezbate mostenirea lui X;
b) avocatul, care spune ca S dezbate mostenirea lui X, fiind unic mostenitor, si ca M este, totusi, strain de mostenirea lui X chiar daca, in fapt, X il mosteneste pe I, fratele lui M.
S-a confruntat cineva cu vreo speta de genul? Care ar fi cea mai buna varianta pentru S:
- sa mearga in instanta, cu riscul de a fi anulat testamentul pe motiv ca testatorul nu avea discernamant;
- sa se inteleaga cu M (M isi doreste o suma de bani egala cu 2/3 din mostenire).
raluk0207
Utilizator 2din 2 utilizatori consideră acest răspuns util
Testamentul nu va fi anulat. Împrejurarea că testatorul nu avea discernământ la momentul întocmirii testamentului, trebuie dovedită. Ceea ce e cam greu, având în vedere că au fost 2 martori asistenți, iar persoana e decedata.
La data decesului lui I (2012), mama era in viață si ar fi putut solicita rezerva succesorala si reductiunea testamentului, in termenul legal de 3 ani.
Art. 1095 Cod civil
Termenul de prescripţie "(1) Dreptul la acţiunea în reducţiune a liberalităţilor excesive se prescrie în termen de 3 ani de la data deschiderii moştenirii sau, după caz, de la data la care moştenitorii rezervatari au pierdut posesia bunurilor care formează obiectul liberalităţilor."
Cum nu a facut-o, este străină de succesiune, urmând ca totul să îi revina lui X.
Mai departe, prin retransmitere, intreaga masa succesorala dupa X (inclusiv apartamentul lui I) va fi moștenită de S.
romascanu
Moderator 2din 2 utilizatori consideră acest răspuns util
„S”, unicul fiu al mamei sale „X”, poate să dezbată liniștit moștenirea acesteia fără să întrebe pe nimeni.
Ce acord? Ce o fi în mintea notarului? Calitatea de moștenitor a lui S față de mama sa X nu depinde de voința nimănui, în afară de a lui însuși.
Și separat de aceasta, ar fi de știut următoarele:
În clipa morții lui „I” exista un singur moștenitor rezervatar = mama acestuia (A)
„M”, fratele defunctului „I”, nu era moștenitor rezervatar ... și nici nu devine ... mai târziu. Nu înțeleg la ce se gândește notarul.
Dacă nu ar fi existat testamentul lui „I”, atunci moștenitorii lui ar fi fost: soția supravietuitoare X, mama lui (A) și fratele lui (M)
Dacă M ar fi avut vreo bănuială cu privire la discernământul fratelui său, atunci ar fi avut și vreme și interes să promoveze o acțiune în anularea testamentului.
Astăzi ... in preajma parastasului de 7 ani (2019-2012) suntem cu vreo 4 ani peste termenul de prescripție al oricărei acțiuni.
În concluzie, răspunsul pentru intrebarea referitoare la cea mai bună variantă este
- nici așa (că aruncați aiurea cu taxe de timbru și alte cheltuieli)
- nici așa (că negociați aiurea 2/3 din avere)