Buna seara.
Pe scurt. Ne aflam(eu si cel mic) intr-un cabinet medical de pediatrie al medicului de care apartinem. Inainte de inchiderea programului (20:00), ,mai precis la 18:45), un domn din sala de asteptare inchide usa de la intrare cu cheia nemailasand pe nimeni sa intre (inclusiv fiica sa era afara dar a reintrat, strigata fiind de mama din interiorul salii). Copilul meu, in varsta de 3 ani si 8 luni, s-a dus si a umblat la chei. Mentionez ca la varsta lui nu are forta necesara sa deschida usa cu cheia, singur.
Domnul respectiv a sarit ca ars si l-a certat cerandu-i sa nu mai umble. Eu nu am intervenit in acel moment, neparand a fi necesar. Copilul, gonit, a revenit si a pus din nou mana pe chei iar domnul a inceput sa tipe sis a se rasteasca la ei, facandu-i observatii.
In acest moment am intervenit si i-am spus sa discute cu mine daca i se pare ca cel mic face ceva gresit, nu sa vorbeasca asa cu baietelul. Domnul in cauza a insistat ca nu are ce discuta cu mine si ca cu cel mic are ce are, reprosandu-mi o educatie pe care eu nu i-as fi acordat-o celui mic ca motiv pentru a nu discuta cu mine ci cu copilul. Adica daca eu nu i-am facut educatie la timp, ii facea el atunci. Am insistat si i-am explicat persoanei ca eu sunt parintele si cu mine tb sa discute, sa-mi lase copilul in pace. Domnul a afirmat ca nimeni nu are voie sa puna mana pe chei ori sa umble la usa! Am constatat in gand ca eram prizonieri?! Cel mic a pus iar mina pe cheie in timpul discutiei iar omul s-a repezit si a pus mana pe el certandu-l.
Va dati seama ca am intervenit, incercand sa ii explic omului ca nu e cazul si l-am indrebat cu ce drept face asta si cine este. A raspuns doar ca stie el ce face mai bine si de ce a inchis usa. Am intrebat daca este angajatul cabinetului si a raspuns afirmativ. Am cerut o legitimatie si a refuzat sa arate vreun document.
L-am intrebat daca vreau sa plec, ce fac, nu am voie sa pun mana pe chei sa deschid usa? Raspuns: Nu, va deschid eu.
In timp cel imbracam pe cel mic, mi s-a atras atentia de catre acest domn cum ca copilul meu are o educatie proasta pentru ca nu asculta, ca eu nu am insistat pe langa copil de la bun inceput sa stea linistit pe scaun ( s-a jucat cu alt copil si ca orice copil a si alergat pe hol, mare lucru!), ca eu nu i-am facut observatii copilului pentru asa zisele traznai si ca e diferit de alti copii si ca nu sta cuminte ca si alti copii (care erau mai mari!!) chiar daca stateam de o ora sa ne vina randul. Domnul in cauza a avut ca sustinatoare o alta doamna, fara copii evident, care mi-a reprosat la randul ei ca uite, cand copilul meu a tras de nu stiu ce abtibild de pe perete, a rupt o bucatica din el (era cat unghia mea de la degetul mic de la mana acea bucatica!) si ca daca toti copiii ar face ca el.....
Bun, am recunoscut ca a alergat, ca a rupt o bucatica dar le-am spus "oameni buni ce vreti de la mine? sa tip la el, sa-l bat, ce vreti? eu nu fac asa ceva". "Pai de-aia este asta agitat doamna !" Vezi doamne ca nu l-am batut pana acum. Nu si nu, ca nu l-am potolit la timp si asta trebuia eu chipurile sa fac.
Iin fine, l-am imbracat si am plecat, scarbita de faptul ca nimeni nu mi-a luat partea, de faptul ca sotia si fata domnului taceau malc si imi dadeam seama cam de ce au parte acasa, de agresivitatea omului si de ...pasivitatea celorlalti.
Totusi, vorbim de un copil care are drepturi ca noi toti si care are dreptul sa nu fie abuzat in nici un fel, nici macar verbal sau psihic.
Pentru ca nu mi se pare corect ce s-a intamplat (1. poate cel mic este hiperactiv, da? oricum nu e o scuza pt atitudinea omului faptul ca cel mic al meu nu a ascultat, nu celui mic trebuia sa i se adreseze, doar eram si eu acolo, nu? ori omul a facut-o si dupa ce l-am atentionat; 2. poate sunt claustrofoba si nu suport ca usa sa fie inchisa.)
Eu nu inteleg cu ce drept a inchis acel domn usa si nu a lasat pe nimeni sa se atinga de ea si cu ce drept a vorbit asa copilului meu (mie a evitat sa-mi raspunda la inceput, a evitat discutia dar la cel mic s-a dat in continuare, pe motiv ca-i face el educatie daca ma-sa nu poate).
Cine si cum raspunde in fata legii pentru o astfel de fapta? Cel mic nu a facut decat sa se joace la chei, a pus mana, atat! Sa fi vrut sa o deschida si nu putea. Si daca o deschidea, care era problema? Nu este oricum o scuza pt ceea ce a facut acel om.
Cui ma adresez ? Chiar vreau sa mi se faca dreptate.
Daca eu nu-mi pot apara in tara asta copilul decat prin a lasa de la mine, prin fuga, ca pana la urma asta a fost plecarea mea, mi-a fost teama de ce va urma, atunci unde am ajuns? Cum pot eu sa imi protejez copilul? Daca nu eram acolo in acele minute si eram la asistenta in cabinet? Putea sa-l si bata, nu? Doar de fata cu mine a pus mana pe umarul lui.
Ce pot sa fac? Fac plangere la politie, atat?
Cabinetul asta avea paza mai demult, inainte nu mai are. Cum e posibil sa merg cu copilul la pediatru si sa mi-l agreseze cineva?
Va multumesc.
Prejudiciu moral ar putea exista dar este cumva denaturat datorita calitatii de parinte.
Nu se merita sa faceti niciun demers juridic in justitie intrucat e mai mare daraua decat ocaua.
Din nefericire,pentru dvs.,atat dl.avocat cat si d-na consilier,au dreptate.Conform legislatiei romane incidentul relatat nu se inadreaza in nicio dispozitie legala care sa incrimineze atitudinea respectivei persoane.Probabil ca aceasta,este inca una dintre hibele legislatiei romanesti.
Este cert ca cele intamplate pentru un copil de o asemenea etate,poate lasa unele traume din punct de vedere psihic,dar este tot atat de certa situatia ca un parinte are intotdeauna tendinta sa supradimensioneze astfel de evenimente.
Tot atat de cert este ca medicul era cel care trebuia sa fie sesizat,fiind vorba despre un cabinet medical si ca el trebuia sa dezamorseze situatia.
Din pacate,acestea ,ca si altele, sunt situatii de viata care trebuiesc sa contribuie la perfectarea legislatiei noastre.
avocatnet.ro explicăm legislația
locatar_abuzat