Buna seara,
O sa fie putina mai lunga speta mea, insa trebuie sa ma asigur ca acopar toate detaliile esentiale necesare,
"Concedierea tacita" specificata in titlu nici nu cred ca exista, din ceea ce inteleg din lege, trebuie sa existe o notificare, orice forma ar imbraca ea.
Am inceput lucrul, in cadrul unei companii private, Luni, 06.01.2020, ca si Analist Servicii Client/ Analist achizitii, proiectul fiind recent preluat de catre companie. Am fost informata, odata cu semnarea contractului, ca perioada de instruire pe proiect va avea loc intr-un interval de 2 saptamani pana la o luna. Pe acest departament, mai exista o singura persoana, de altfel, colega care avea sa-mi faca aceasta instruire. De asemenea, am fost informata si ca, la finalul perioadei de instruire voi incepe lucrul efectiv sub supervizare pentru perioada de aproximativ doua saptamani.
Aceasta luna de instruire a trecut. Inca de la inceputul lunii Februarie mi s-a spus, in mai multe randuri, fie de catre managerul meu direct (team leaderul meu), fie, mai rar, de catre managerul de grup, ca nu pot incepe lucrul, intrucat accesele la sistemul intern si platforme (programele cu care lucram, respectiv, platforma virtuala) nu le-au fost parvenite de catre persoanele indrituite (din India, respectiv, Canada).
Au urmat inca 3 saptamani si jumatate, timp in care, eu m-am prezentat la serviciu in conditii normale, full-time, inca fara avea creat cadrul necesar de incepere, sau macar de practica, a activitatii concrete. In fiecare saptamana am continuat sa intreb si sa fac presiuni asupra managerei mele directe pentru a obtine aceste accese, obtinand de fiecare data acelasi raspuns "am trimis mailuri/inca nu avem nici un raspuns, nici o veste/mai vedem/mai incercam", realitatea ce poate fi usor probata prin intermediul mesajelor scrise catre si de catre manager, de pe platforma de Whatsapp.
Intre timp, aceste accese ne-au fost parvenite, insa, alte obstacole ce intra sub incidenta IT au aparut, impiedicand si implicit amanand in continuare inceperea lucrului. Aceste obstacole nu au fost solutionate in timp util, timp in care acele accese au expirat. Toate acestea s-au petrecut in intervalul 20 Februarie - 17 Martie. Nici o persoana din cadrul managementului nu s-a preocupat de situatia mea de maniera a se urgenta inceperea activitatii mele, vreme in care eu am continuat sa merg la serviciu, unde, efectiv, nu desfasuram absolut nimic. Noi accese au fost solicitate, au mai trecut aproximativ 10 zile pana la primirea acestora noi. Odata cu testarea acestora, noi obstacole tehnice au aparut (din informatiile pe care le-am primit de la team-leaderul meu), obstacole ce puteau fi solutionate cu echipa de IT in timp util, dar care au fost puse, asemenea perioadei anterioare, in asteptare, fara a mi se da nici o explicatie sau un prognostic.
Toata aceasta perioada din urma, de doua-trei saptamani, de neglijenta, s-a derulat pe fondul extinderii pandemiei de COVID-19 pe teritoriul Romaniei. De-asemenea, pe fondul acestei pandemii si in conditiile in care marea majoritate a companiilor au inchis (trimitandu-si angajatii fie in somaj tehnic, fie in telemunca), compania la care sunt angajata a continuat sa-si desfasoare activitatea in conditii normale, fara a adopta absolut nici o masura in acest sens, fara a avea prevazuta si implementata forma de telemunca. In aceste conditii si pe fondul recomandarilor si restrictiilor adoptate de catre Guvernul Romaniei, m-am vazut nevoita sa-mi iau singura masura de autoprotectie pe care mi-o puteam lua: aceea de a apela la zile de concediu, pe care le-am folosit in scopul autocarantinarii. Mai multi colegi din alte divizii au procedat similar, ajungandu-se la o prezenta de 60% (aspect confirmat in scris de catre team leaderul meu pe care il consultam zilnic in legatura cu aceasta situatie). Toti cei care ne-am autocarantinat am fost nevoiti sa o facem din creditul propriilor noastre zile de concediu de odihna, fie, uneori, am apelat chiar si la zile de concediu fara plata.
Aceasta autocarantinare a avut loc in primul rand pe fondul existentei cazurilor de colege revenite recent din strainatate, carora compania a ales sa nu le impuna cele 2 saptamani de carantina, prevazuta in aceasta situatie, cu toate ca, la nivel de companie, s-a pus in discutie aceasta varianta.
Aceste colege revenite recent din strainatate (printre care si colega mea de departament, revenita din Germania, in urma cu 3 saptamani) au revenit la serviciu si la programul normal imediat dupa sosirea lor in tara (colega mea a revenit la birou chiar la cateva ore dupa aterizare); de asemenea, si pe fondul existentei unor cazuri de viroza acuta, persoane care, in ciuda recomandarilor de a ramane acasa, au continuat sa se prezinte la program normal.
In tot acest interval, toti cei care ne-am autocarantinat am pastrat legatura cu managerii nostri prin intermediul grupurilor de WhatsApp si/sau individual cu team-leaderul nostru, fiindu-ne prefigurata, dar nu promisa, inca din urma cu 3 saptamani, implementarea lucrului de acasa. Inutil de adaugat ca eu, neparcurgand acea perioada de lucru sub supervizare, fara a avea o singura zi lucrata efectiv in cadrul companiei, nici macar ca proba, am fost, oricum, de-acord cu lucrul de acasa in eventualitatea primirii accesului.
Initial, a fost prefigurata forma de lucru de acasa prin intermediul echipamentelor tip laptop, aceasta prevedere fiind gradual deturnata, inca doar sub forma de discutii si prezumtii, spre necesitatea, in ultima instanta, ca fiecare sa isi transporte echipamentul de la serviciu (PC-ul, laolalta cu 2 monitoare) la propria locuinta. Aceasta prezumtie m-a determinat sa-mi exprim dezacordul cu privire la procedura, catre team-leaderul meu, care m-a asigurat ca se va tine cont si ca nici ea nu gaseste normala aceasta metoda in cazul celor care s-au autocarantinat deja.
Ulterior, a mai trecut o saptamana fara nici un comunicat oficial in acest sens, timp in care eu, in continuare, nu as fi avut acces la sistem chiar si eventualitatea in care m-as fi prezentat la serviciu. Au mai ramas 12 zile pana la incheierea perioadei mele de proba de 3 luni, aferente contractului meu pe perioada nedeterminata, iar mie inca nu mi s-a asigurat acea perioada de supervizare, la momentul actual existand, evident, o imposibilitate in acest sens.
Aseara, 24.03., mi-am manifestat dezacordul asupra procedurii (ca fiecare sa se deplaseze la locul de munca si sa-si transporte pe cont propriu intregul echipament) catre managerul de grup, semnalandu-i ca, potrivit Art. 17 alin. (3), litera c) din Codul Muncii "obligația angajatorului de a asigura transportul la și de la domiciliul salariatului, după caz, al materiilor prime și materialelor pe care le utilizează în activitate, precum și al produselor finite pe care le realizează", acest lucru este nu doar anormal, ci si ilegal, cu atat mai mult in vreme de pandemie. Singurul raspuns pe care l-am primit, de altfel absurd si in neconcordanta cu procedura legala, a fost "Ti-l aduc eu". Acest exces de zel, survenit pe ultima suta de metri, nu l-am putut accepta, intrucat, a face o exceptie de asemenea anvergura, nu s-ar fi soldat decat cu crearea disensiunilor intre mine, colega mea si colegii de pe celelalte divizii, cu distrugerea unitatii echipei, laolalta cu discreditarea mea, atat ca persoana, cat si ca angajat.
Procedura dumnealor, care incalca legea a fost adoptata in continuare, astazi, toti angajatii prezentandu-se pentru a-si transporta, fie cu masinile personale, fie cu alte mijloace de transport, echipamentele de lucru.
Iar, pentru a reitera cazul meu, compania a asteptat o pandemie si o implementare absolut defectuoasa si ilegala ca metoda, a telemuncii, pentru a ma incadra in activitate (asta doar la nivel de declaratii), activitate pe care nu as mai putea-o desfasura in conditii de siguranta, fara supervizare si fara ca angajatorul sa se asigure de cadrul minim necesar de colaborare in echipa pe care, prezumat, o fac cu colega mea.
Conform C.I.M., angajatorul are, printre altele, obligatia de a pune la dispozitie toate echipamentele necesare desfasurarii activitatii in conditii optime, respectiv, crearea unui mediu de lucru propice, chiar si pe durata perioadei de proba, obligatie pe care si-a incalcat-o.
O alta mentiune importanta cu privire la masurile impuse in vreme de pandemie, compania a refuzat (de asemenea, am dovada scrisa) pana in ultima clipa sa isi asume eliberarea adeverintelor de salariat, necesare pentru deplasarea catre si de la serviciu, deplasare pe care a impus-o angajatilor sai tot pana in ultima clipa.
Detin, de-asemenea, toate probele scrise ce pot sustine toate cele povestite.
Astept un raspuns din partea dumneavoastra si o solutionare a acestor spete, avand in vedere ca eu, la aceasta ora, am fost eliminata de catre manager de pe toate platformele de comunicare interna a companiei, fara a primi insa o notificare de nici un fel (nici demisie, nici concediere, nici macar un "de astazi nu mai vrem sa te tinem angajata") cu privire la statutul meu si pasii urmatori in baza contractului ce ramane valabil incheiat.
Am incercat chiar sa iau legatura si cu managerul superior, care nu mi-a raspuns, apoi m-a blocat si pe mesageria WhatsApp. Pe de alta parte, mentionez ca eu, la ora actuala eram in zilele de concediu de odihna, solicitate saptamana trecuta, ori, concedierea stiu ca este interzisa pe perioada concediului de odihna sau medical.
As dori sa stiu ce pasi concreti pot lua in continuare daca decid sa actionez in judecata acest angajator si ce as putea obtine, cat de putin. Abordarea, comportamentul, incalcarea legii telemuncii, refuzul de a mai comunica cu mine de indata ce le-am semnalat aceste probleme (elegant), sunt un abuz, in sine, cu atat mai mult in vreme de pandemie.
Va multumesc anticipat!
Cel mai recent răspuns:
Ionut.ion , utilizator
15:42, 26 Martie 2020