Sotii au divortati in mod amiabial pe calea procedurii notariale. Potrivit legii, au incheiat si conventia in procedura divortului cu minori.
Daca toate lucrurile sunt clare si in prezent (numele sotilor dupa casatorie, incredintarea si domiciliul minorului, programul de vizita al sotului separat), acum sunt discutii cu privire la contributia legata de cheltuilei.
In actul notarial s-a prevazut asa: " Contribuţia la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a minorului se va executa de către părinţi, în egală măsură, în funcţie de nevoile minorului."
Deci, la data divortului sotii nu au inteles ca tatal sa acorde intretinere in natura si nici o contributie baneasca exprimata in procent sau in suma bruta. Parintii s-au inteles ca in functie de nevoile reale ale minorului, fiecare sa contribuie in egala masura (adica jumatate).
Desi tatal isi indeplineste obligatia baneasca in fiecare luna, ba chiar plateste mai mult decat jumatate din necesitatile copilului, mama este nemultumita ca trebuie sa calculeze in fiecare luna cate cheltuieli sunt necesare si ar dori procent din salariul tatalui, adica cat mai mult spre cota de 1/4 din veniturile tatalui (salariul tatalui este destul de consistent)
Intrebare: cate de indreptatita este mama sa initieze o asemenea cerere in instanta, in conditiile in care actul notarial exprima vointa partilor la momentul incheierii divortului pe cale amiabila, iar tatal isi executa prompt obligatia in bani conform actului notarial, respectiv 50% din cheltuielile materiale efectuate cu minorul?
mama, în ciuda acelui acord, dacă apreciază că ori situația s-a schimbat, ori prevederile nu sunt clare, poate introduce acțiune la instanța competentă.
dacă ea va fi admisă sau nu, e greu să spună cineva aici, fără să vadă dosarul si să cunoască și opinia celeilalte părți.
pe de altă parte, contează și ce înseamnă „consistent” în cazul Dvs.
dar, în general, judecătorii dispun 1/4, fără să oblige părinții la matematici lunare și dări de seamă.