Distinsa d-na avocat are dreptate,cu privire la cuantumul despagubirilor(daunelor morale)
Exista decizia nr.1387 din 14.02.2002,pronuntata de Sectia Panela a ICCJ(fosta CSJ),care da explicatia ca " in lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale" instanta de apel a stabilit cuantumul acestora,intinderea in raport cu "gravitatea vatamarilor produse si de intensitatea suferintelor cauzate".
Mai sunt o serie de elemente in analiza,care pot fi in masura sa va ajute.
Chiar daca decizia nu este atat de recenta,consider ca va poate servi in apararile ce le veti face
Alaturat va inaintez decizia in cauza, poate va ajuta. Corect pentru cu privire la cuantumul daunelor morale, la o vatamare corporala cu 50-55 zile de ingrijiri medicale, se poate ridica la 7000 -8000 E.
Decizia Secţiei penale nr.1387 din 14 martie 2002
"Prin sentinţa penală nr.294 din 23 noiembrie 1999, Judecătoria Sinaia a condamnat pe inculpatul D.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală din culpă prevăzută în art.184 alin.1 şi 3 şi, respectiv, în art.184 alin.2 şi 4 C.pen.
Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească părţii vătămate D.S. 250.000 de lei, contravaloarea unor cârje şi 347.871 de lei părţii vătămate T.M., respingându-se cererile de obligare la plata daunelor morale.
Instanţa a reţinut că, în seara zilei de 14 septembrie 1998, inculpatul a efectuat o depăşire neregulamentară cu autoturismul pe care-l conducea, intrând în coliziune cu un alt autoturism condus regulamentar.
În urma accidentului partea vătămată D.S. a suferit leziuni necesitând pentru vindecare 90-100 de zile îngrijiri medicale, iar partea vătămată T.M. leziuni care au necesitat 15-17 zile de îngrijiri.
Tribunalul Prahova, prin decizia penală nr.526 din 5 iunie 2000, a admis apelurile declarate de părţile civile şi a obligat pe inculpat să plătească 10 milioane de lei daune morale părţii civile D.S. şi 3 milioane de lei, cu acelaşi titlu, părţii civile T.M.
Curtea de Apel Ploieşti, prin decizia penală nr.1111 din 27 septembrie 2000, a admis recursul declarat de inculpat şi a înlăturat obligarea acestuia la plata daunelor morale, cu motivarea că părţile civile au suferit vătămări corporale vindecabile, care nu au cauzat un prejudiciu moral prin existenţa unor cheltuieli de agrement sau alte cheltuieli necesare ca urmare a diminuării capacităţii de muncă.
Recursul în anulare declarat în cauză este fondat.
Potrivit art.14 alin.3 C.proc.pen. şi art.998 C.civ., orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara.
De asemenea, Recomandările Consiliului Europei din 1969 de la Londra subliniază, între altele, că principiul reparaţiei daunelor morale trebuie recunoscut în cazul leziunilor corporale, despăgubirea având rolul de a da o compensare victimei.
Din probele administrate în cauză rezultă că, pe lângă daunele patrimoniale suferite de partea vătămată, au existat şi prejudicii morale decurgând din internarea în spital, traumele fizice şi psihice suferite, sechele posttraumatice care afectează negativ participarea părţilor vătămate la viaţa socială, profesională şi de familie, comparativ cu situaţia lor anterioară vătămării produse prin fapta ilicită a inculpatului.
Ca atare, corect instanţa de apel a decis că părţile civile, urmare vătămărilor fizice cauzate prin infracţiune, au suferit şi vătămări psihice şi alterarea condiţiilor de viaţă, ceea ce justifică obligarea inculpatului la plata unor daune morale.
Totodată, este de reţinut că, în lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului daunelor morale, instanţa de apel bine a stabilit întinderea acestora, în raport cu gravitatea vătămărilor produse şi de intensitatea suferinţelor cauzate.
În consecinţă recursul în anulare a fost admis, menţinându-se hotărârea primei instanţe astfel cum a fost modificată în apel."
Succes!