În timpul copilăriei mele, eu am fost un copil neglijat. Aveam lucruri de mâna a doua, rupte, in timp ce mama mea îsi cumpara lucruri scumpe si avea numai grija de ea si mergea singura in vacanțe, la concerte, etc.
Acest lucru a continuat mulți ani, si cand m-am însurat student fiind, deoarece nu aveam haine si aveam o jacheta fără fermoar cand afara erau -15 grade, socrul meu mi-a luat haine.
M-am mutat cu soția in apartamentul ei, luat de părinții ei si părinții mei nu m-au susținut financiar. După ce m-am însurat am început sa lucrez.
După ce am plecat in Italia, m-au hartuit prin cunostinte si nu am mai vorbit cu ea de 20 de ani.
Mama mea are un apartament in Iasi, dar de asemena când trăia tatăl meu aveau o garsonieră in Su,ceava si tatăl meu avea conturi bancare. Grasoniera a fost mostenita de tatăl meu.
Cu apartamentul din Iasi si cu garsoniera putea sa ducă o viata fericita fără sa mă mai deranjeze pe mine.
Mama mea a vandut garsoniera si și-a luat o casa de vacanta. Vreau sa aflu dacă acesta garsonieră a fost vanduta înainte ca tatăl meu sa moara si nu stiu cum.
Ma gandesc si am nevoie de sfatul dumneavoastra cum pot sa fac sa fiu sigur ca nu o sa mai puna sa ii plătesc vreun ajutor ptr ca am auzi de legea asta absurda prin care poti fi obligat sa iti intretii parintii.
1. Este mai bine sa accept succesiunea si după aceea sa ii dau % meu din mostenire bazat pe un contract ferm ca nu ma mai cauta si-mi cere ajutorul toata viata?
2.Cum pot sa dovedesc ca tatăl meu a mai avut o grasoniera si conturi acum 20 de ani?
3. Consider valoarea apartamentului din 2001 sau de acum?
4. Poate sa zica mama mea ca a făcut imbunatatiri la apartament si ca nu trebuie sa mai îmi dea banii, sau astea sunt problema ei?
Multumesc anticipat
romascanu
Moderator 12din 12 utilizatori consideră acest răspuns util
Primul pas ar fi să vedeți dacă nu cumva s-a dezbătut moștenirea după tată. Teoretic nu se putea fără să fi știut, dar practic ... ne lăsăm surprinși. (erați minor la vremea aceea?).
Începeți de la un notar. Orice notar poate să verifice registrele succesorale.
Ați spus: „mama... are un apartament”? Era doar la ei, ori era al lor? (al mamei și al tatălui deopotrivă/bun comun).
Citind ... dincolo de rânduri, mi se pare că nu vă înteresează așa, deodată, moștenirea aceea, lăsată de izbeliște vreo 20 de ani, ci mai degrabă legea ... „absurdă”.
Păi, din ce povestitți pare că are cu ce să se întrețină: un apartament, o casă de vacanță... Discutați cu un avocat. Nu începeți prin a vă gândi să-i dați (% din moștenire). Cercetați mai întâi să vedeți dacă nu s-o fi înfuptat deja din ceea ce ar fi fost (și) al dvs.
Iar de ar fi să mai aveți ce lua, mai bine luați, ca să aveți din ce să-i dați ... Deși nu-i musai. Legea aceea „absurdă” mai zice și că: „Nu poate pretinde întreținere acela care s-a făcut vinovat față de cel obligat la întreținere de fapte grave, contrare legii sau bunelor moravuri”.