melikamy a scris:
De asemenea mi-a conferit tiltlul de legatar universal (bunurile din casa imi apartin).
Legatul universal conferă vocație la întreaga moștenire. (nu doar la bunurile dintr-o casă ori dintr-un anume loc)
Vărul „
care a moștenit casa” avea și el un testament? (un legat cu titlu particular)? Sau cum a moștenit-o, mai exact? (ați spus că era „
vărul mătușii”).
Iar dvs. (dacă ați folosit corect cuvânt mătușă = soră a mamei/tatălui dvs.) erați nepoată a defunctei. În această calitate, dvs. aveați vocație și la moștenirea legală, nu doar la moștenirea testamentară. Ați acceptat doar moștenirea testamentară?
La care „ei”/„le” vă referiți? („ie mai mulți” decât vărul? - iertați exprimarea).
S-a emis deja certificatul de moștenitor/legatar? (ați folosit expresia „după dezbaterea succesiunii”...).
Poate ar fi fost mai bine să treceți și pe la avocat ... înainte de dezbatere. Fiindcă mi se pare (depinde de corectitudinea cuvintelor folosite de dvs.) că puteați să ieșiți mai bine.
Oricum, dreptul de abitație nu vă îndreptățește să păstrați actele de proprietate. Nici să închiriați.
Nu are importanță ce i-ați promis dvs. mătușii și nici ce se zice că s-ar fi zis (înregistrat ori ba), dacă din testamentul scris rezultă altceva /dacă este scris altfel.
Nu degeaba este numit act de
ultimă voință. Ce s-a mai zis, în altă primăvară, dar nu s-a scris, rămâne vorbă în vânt.
Dacă se dorea inființarea unei fundații printr-un act pentru cauză de moarte (testament) se putea. Dar nu trece nimeni pe la avocat: nici testatorul înainte de a muri, nici succesibilii (imediat) după ce au întropat mortul. Suntem întrebați în faza...acută. (de imi vine câteodată să scriu „spital de urgență” în loc de cabinet de avocat).