Program vizita minor 2 ani

Buna ziua, sunt in situație similară. Am obținut in instanță prin ordonanță program de vizitare, cu preluare minor de vineri pana duminica și jumătate din vacanțe, care nu e respectat de mama si aceasta ascunde copilul spunând ca refuză acesta să mă vadă. Curând începe și procesul de fond prin care cer păstrarea a ceea ce a fost acordat prin ordonanță. Din toate documentarile făcute, următorul pas e punerea în aplicare a hotărârii cu un executor. Sunt îndrumat însă să renunț la aceste proceduri căci nu sunt înspre binele copilului și înțeleg că este un vid legislativ și că dacă se ajunge ca părintele debitor să nu se achite de obligații și spune că refuză copilul să mă vadă nu i se poate întâmpla nimic ci maxim va primi penalități din partea instanței. Nu vreau să descurajez. Pentru reușită însă ar trebui să existe o colaborare perfectă între executor, avocat, dgaspc, psihologul de la protecția copilului pentru ca lucrurile să funcționeze și bineînțeles de mintea luminată (factor deciziv) a mamei care să înțeleagă ca e bine să permită copilului reluarea legăturilor sufletești și a relației cu tatăl. De la începutul pandemiei mi-a fost ascuns copilul și abia după 5 luni mi-a fost acceptată vizita într-un singur weekend, apoi mi-a fost blocat iar accesul dându-se vina pe copil. Dgaspc a început monitorizarea programului de vizită și după singura dată în care am fost împreună la domiciliul copilulului, vor sa scrie in raport că refuză acesta legătura, deși a fost ținut într-o camera și nici o secundă încurajat să ne vedem și nici accesul nu ni s-a permis ci am fost pus să îl strig din ușă. Sunt sfătuit inclusv de poliție să renunț la plângeri și executări și să las timpul să le rezolve pe toate. Adică să abandonez copilul prin acceptare și să nu mai duc nici un război mai departe și să mă impac cu ideea că îl voi mai vedea peste câțiva ani când va crește. După cele 5 luni in care nu am putut să îl văd nici prin video, când m-a văzut (la singura vizită permisă de mamă, în curtea căreia erau și alte persoane cu copii, venite pentru a-i folosi ca martori cât și pentru a-i distrage atenția) copilul tot a exclamat bucuria că a venit tati și am reușit să petrecem puținul timp acordat, împreună.
Se pare că nu contează pentru nimeni că am arătat că e atașat copilul și că e fericit în prezența mea și petrecem timp frumos împreună și nu există lege care să intervină complet și tranșant în astfel de situații. Totul e lăsat la mâna instituțiilor adiacente de instanță iar încălcarea hotărârii dacă e reclamată și se transformă în plângere penală, se închide, pentru că e vorba de o mamă. Mă denigrează peste tot, spune că am probleme psihice, în trecut m-a șicanat cu un ordin de protecție pe care l-a pregătit anticipat, mi-a dat voie până a început pandemia, să văd copilul doar în locuri impuse de ea (acestea fiind si motivele pentru care am facut acțiuni in instanța) a avut și martori mincinoși la toate procesele dar le-a și pierdut fiind obligată la cheltuieli de judecată. Cu toate acestea, pentru că e ținut ascuns copilul și va face demersuri în continuare să nu o văd alienarea parentala se produce și va produce daune iremediabile.



Martonze a scris:

De unde ştiţi ce va consemna monitorizarea?Au deja un model prestabilit????

Eu zic sa puneti in executare silita actualul program de vizita.
Ori rezolvati cu executorul ori veti merge la consiliere psihologica si mama nu prea va avea ce sa faca.

Dupa 2-3 luni de consiliere psihologica mergeti si la avocat ca sa va analizeze in concret cazul si sa vada care sunt sansele concrete pentru ceea ce ati vrea in cealalta privinta.

Cu stima,
Avocat Claudiu Lascoschi
Baroul Bucuresti

Da, situația este clasică, dar există rezolvări mai bune decât executarea silită, pe care eu o recomand în ultimă instanță. Luați legătura cu un avocat pentru a vă sfătui în consecință.

Seasky a scris:

Buna ziua, sunt in situație similară. Am obținut in instanță prin ordonanță program de vizitare, cu preluare minor de vineri pana duminica și jumătate din vacanțe, care nu e respectat de mama si aceasta ascunde copilul spunând ca refuză acesta să mă vadă. Curând începe și procesul de fond prin care cer păstrarea a ceea ce a fost acordat prin ordonanță. Din toate documentarile făcute, următorul pas e punerea în aplicare a hotărârii cu un executor. Sunt îndrumat însă să renunț la aceste proceduri căci nu sunt înspre binele copilului și înțeleg că este un vid legislativ și că dacă se ajunge ca părintele debitor să nu se achite de obligații și spune că refuză copilul să mă vadă nu i se poate întâmpla nimic ci maxim va primi penalități din partea instanței. Nu vreau să descurajez. Pentru reușită însă ar trebui să existe o colaborare perfectă între executor, avocat, dgaspc, psihologul de la protecția copilului pentru ca lucrurile să funcționeze și bineînțeles de mintea luminată (factor deciziv) a mamei care să înțeleagă ca e bine să permită copilului reluarea legăturilor sufletești și a relației cu tatăl. De la începutul pandemiei mi-a fost ascuns copilul și abia după 5 luni mi-a fost acceptată vizita într-un singur weekend, apoi mi-a fost blocat iar accesul dându-se vina pe copil. Dgaspc a început monitorizarea programului de vizită și după singura dată în care am fost împreună la domiciliul copilulului, vor sa scrie in raport că refuză acesta legătura, deși a fost ținut într-o camera și nici o secundă încurajat să ne vedem și nici accesul nu ni s-a permis ci am fost pus să îl strig din ușă. Sunt sfătuit inclusv de poliție să renunț la plângeri și executări și să las timpul să le rezolve pe toate. Adică să abandonez copilul prin acceptare și să nu mai duc nici un război mai departe și să mă impac cu ideea că îl voi mai vedea peste câțiva ani când va crește. După cele 5 luni in care nu am putut să îl văd nici prin video, când m-a văzut (la singura vizită permisă de mamă, în curtea căreia erau și alte persoane cu copii, venite pentru a-i folosi ca martori cât și pentru a-i distrage atenția) copilul tot a exclamat bucuria că a venit tati și am reușit să petrecem puținul timp acordat, împreună.
Se pare că nu contează pentru nimeni că am arătat că e atașat copilul și că e fericit în prezența mea și petrecem timp frumos împreună și nu există lege care să intervină complet și tranșant în astfel de situații. Totul e lăsat la mâna instituțiilor adiacente de instanță iar încălcarea hotărârii dacă e reclamată și se transformă în plângere penală, se închide, pentru că e vorba de o mamă. Mă denigrează peste tot, spune că am probleme psihice, în trecut m-a șicanat cu un ordin de protecție pe care l-a pregătit anticipat, mi-a dat voie până a început pandemia, să văd copilul doar în locuri impuse de ea (acestea fiind si motivele pentru care am facut acțiuni in instanța) a avut și martori mincinoși la toate procesele dar le-a și pierdut fiind obligată la cheltuieli de judecată. Cu toate acestea, pentru că e ținut ascuns copilul și va face demersuri în continuare să nu o văd alienarea parentala se produce și va produce daune iremediabile.



Martonze a scris:

De unde ştiţi ce va consemna monitorizarea?Au deja un model prestabilit????

Am intrebat care e viziunea ei, ce alte soluții propune [avand in vedere ca spune ca vizita la psiholog (pentru "refuzul copilului de a ma vedea") o va traumatiza] , pentru ca eu sa reiau legătura cu copilul. Raspunsul e ca nu e important punctul nostru de vedere ci sa intelegm trairile copilului si sa "vedem ce ne spune". Caci face alegeri pe bază de sentimente și sa ii respectam trairile. Adica la 4 ani jum ai copilului încearca sa evite psihologul spunând ca va traumatiza copilul si va cere in instanta audierea acestuia (copilul nefiind incurajat si lasat sa ma vada de cateva luni). Mama cere custodie exclusiva.

andravicol a scris:

Seasky a scris:

Mă denigrează peste tot, spune că am probleme psihice, în trecut m-a șicanat cu un ordin de protecție pe care l-a pregătit anticipat, mi-a dat voie până a început pandemia, să văd copilul doar în locuri impuse de ea (acestea fiind si motivele pentru care am facut acțiuni in instanța) a avut și martori mincinoși la toate procesele dar le-a și pierdut fiind obligată la cheltuieli de judecată. Cu toate acestea, pentru că e ținut ascuns copilul și va face demersuri în continuare să nu o văd alienarea parentala se produce și va produce daune iremediabile.

Mama pare sa aiba comportament de persoana cu tulburare de personalitate (Cluster B - borderline sau narcisistic). Timpul nu va rezolva nimic, din contra. Totul e o strategie pentru indepartarea copilului.