Bună seara! Daca sunt căsătorită de 22de ani casă a fost ...

Eu cred ca e foarte buna donația între soti, tocmai in ideea in care este revocabila in timpul căsătoriei.
E cam ciudat ca sotia a fost ok 22 de ani cu faptul că bunurile sunt proprii ale sotului, căsnicia a funcționat bine și așa, iar acum dorește ca ele să fie comune.
Donația este și o formă de protecție a sotului donator, ca să nu ajungă să regrete ca a transformat casa părinților in bun comun pe care în caz de divorț va trebui să îl împartă.
Vedeti cazul Columbeanu. Cred ca Iri nu i-a facut de nebun donație Monicăi. Cu siguranță a avut o armată de avocați buni care să îl sfătuiască, iar în final s-a dovedit a fi cea mai înțeleaptă decizie.

Nu știu ce vi se pare ciudat. Se înțelege că au făcut casa înainte de căsătorie și, în plus, e vorba de 22 de ani în care veniturile și munca soției au fost, foarte probabil, la comun cu cele ale soțului. Vi s-ar părea corect ca, la un eventual divorț, el să-și retragă donația? Mie nu.
Paralela cu familia Columbeanu e forțată, în opinia mea.

Nu ciudat. Extrem de ciudat mi se pare ! Casnicia nu poate continua decat daca sotul ii face acte sotiei?
De ce? Daca se inteleg, se iubesc si totul functioneaza, de ce e musai ca sotia sa fie si ea proprietara, sa aiba acte? Si mai ales, actul sa fie irevocabil. Nu e ca si cand o da cineva afara din casa. Poate locui si folosi imobilul cum a facut-o 22 de ani.
Daca vreti, e si o chestie morala. Imobilul provine de la parintii sotului. Este munca socrilor. Nu degeaba legiutorul a stabilit ca bunurile dobandite prin mostenire si cele dobandite anterior casatoriei sunt si raman bunuri proprii.
Altfel, ar fi stabilit ca ele sa devina comune dupa x ani de casatorie.
Munca sotiei a fost pentru propriu-i confort. Daca locuiesti intr-o casa care nu e a ta, nu faci curatenie, nu speli vasele, nu varuiesti, nu tunzi iarba? Faci pentru tine, pentru ca traiul in locuinta respectiva sa fie comod.
Da, mi se pare corect ca o donatie sa poata fi revocata in cazul unui eventual divort. Poate e vina sotiei.

raluk0207 a scris:

Imobilul provine de la parintii sotului. Este munca socrilor.

Din ce scrie înțeleg că doar pământul e moștenit, iar casa au construit-o ei înainte de a se căsători, dar și dacă ar fi fost moștenită și casa, în 22 de ani familia a investit acolo.

Munca sotiei a fost pentru propriu-i confort. Daca locuiesti intr-o casa care nu e a ta, nu faci curatenie, nu speli vasele, nu varuiesti, nu tunzi iarba? Faci pentru tine, pentru ca traiul in locuinta respectiva sa fie comod.

Nu credeam că o femeie poate spune asta, deși, în principiu, e adevărat că pe femei le deranjează mai mult dezordinea, mizeria etc. decât pe bărbați sau pe copii. Da, fac(em) curățenie, mâncare etc. și pentru propriul confort, dar exclusiv pentru asta atunci când locuim singure. Altfel, codul civil o consideră muncă, deci activitate care merită/trebuie/este plătită:

Art. 326.
Munca oricăruia dintre soți în gospodărie și pentru creșterea copiilor reprezintă o contribuție la cheltuielile căsătoriei.

Pentru munca depusa, e suficient dreptul de creanta pe care il are.
Da, o femeie poate spune asta. Si asta e adevarul. Ai muncit in casa in care stai TU, pentru TINE. In orice casa ai fi stat, ai fi facut la fel. Haideti sa nu o dam spre victimizare. Cand stai cu chirie, nu ingrijesti locuinta respectiva? Si mai dai si bani lunar.
Ar trebui sa ti se aprinda un beculet, cand sotul/sotia iti spune ca vrea neaparat acte, altfel nu poate sta cu tine.
Doamna va primi bunuri de pe urma succesiunii parintilor sai.