Iti prezint mai jos consideratii ale profesorului Ioan Turcu de la UBB si doctorandei Madalina Stan referitoare la problema care te intereseaza:
Intenţia caracterizează abuzul de bunuri sociale şi scopul obţinerii unor foloase personale. Intenţia este caracterizată prin rea-credinţă şi prin scopul egoist. Prin urmare, se pot distinge trei elemente constitutive ale faptei:
- utilizarea bunurilor sau a creditului contrar interesului social;
- scopul personal;
- reaua-credinţă.
Elementul moral îl constituie intenţia frauduloasă a cărei existenţă se apreciază în momentul comiterii actului. Dovada relei-credinţe aparţine celui care promovează acţiunea pentru răspundere. Uneori, reaua-credinţă se deduce din fapte materiale, cum ar fi perceperea de remuneraţii exorbitante în timp ce societatea are dificultăţi financiare grave.
Scopul personal sau scopul de a favoriza o altă societate sau întreprindere în care conducătorul este interesat direct sau indirect poate fi direct sau indirect. Cele mai frecvente cazuri se caracterizează prin urmărirea unui interes personal direct de natură pecuniară: remuneraţia excesivă, finanţarea cheltuielilor personale, deturnarea fondurilor societăţii. Scopul personal poate fi şi un avantaj de ordin moral, de exemplu salvarea reputaţiei familiei, sprijinirea unui prieten, etc. Interesul poate fi şi de natură profesională, cum ar fi păstrarea unui post. Interesul electoral poate justifica de asemenea fapta. Interesul poate fi şi indirect, atât material cât şi moral, atunci când deturnarea se face pentru sprijinirea financiară a unei societăţi sau întreprinderi în care conducătorul deţine interese pecuniare sau de natură nepatrimonială.
Dovada existenţei dolului special ca element psihologic trebuie să fie stabilită de judecătorul fondului . Dovada avantajului material constă, în cele mai frecvente situaţii în faptul aproprierii directe a unui bun al persoanei juridice, plata unei datorii personale de către persoana juridică, utilizarea creditului persoanei juridice pentru obţinerea unui împrumut personal, etc. Mai dificil este de stabilit interesul moral.
Se prezumă ca fiind suspectă operaţiunea mascată de artificii contabile.
Existenţa dolului special trebuie să fie dovedită în cazul abuzului de bunuri sociale. Fiind investit cu încrederea asociaţilor şi deţinând puteri întinse, conducătorul trebuie să le utilizeze în interesul societăţii. Conducătorii sunt rareori jurişti şi pentru a lua o hotărâre corectă se ghidează de repere simple şi eficiente. Busola lor este interesul social. În cazul conflictului de interese între persoana juridică şi conducător, reperul acestuia din urmă este absenţa oricărei îmbogăţiri personale sau familiale. De aceea, conducătorii obligaţi să suporte pierderile sunt nu numai proşti gestionari, incompetenţi ori imprudenţi, ci sunt şi dispuşi să folosească criteriile cu care au fost investiţi pentru a dobândi interese personale în detrimentul societăţii.
Textul l-am preluat din lucrarea: SUPORTAREA PASIVULUI DEBITORULUI DE CÃTRE CONDUCÃTORII ACESTUIA ÎN PROCEDURA INSOLVENŢEI autori Ion TURCU si Mădălina STAN**
Cam asa se vad aceste lucruri si in penal
Este o infractiune prevazuta de Legea nr. 31/1991 rep.
Fapta administratorului unei societati comerciale, de a folosi creditul bancar acordat societatii pentru realizarea unui contract comercial, in scopul achitarii unor datorii proprii si al unor datorii ale societatii
Da, este vorba de art.272 al.1 pct.2 din legea 31/1990(care are si sanctiuni penale) si e vorba de bunuri sau creditul de care se bucura societatea ( este o notiune mai larga).
Oricum, eu consider ca formele descrise de autorii mai sus mentionati in postarea mea sunt valabile si pentru infractiunea de la art. 272 al.1 pct.2