Atasez aici urmatorul precedent:
[ link extern ]
Spre deosebire de bunurile dobandite in timpul casatoriei, care sunt prezumate de la data dobandirii lor de oricare dintre soti ca fiind bunuri comune (conform art. 30 C. fam.), in situatia datoriilor, prezumtia care functioneaza nu este aceea a comunitatii, ci a caracterului personal.
Din speta de mai sus reiese ca datoria este prezumata a fi personala, deductia logica ar fi ca un credit pe numele unui sot este creditul sotului respectiv si nu un credit comun.
Avand in vedere ca cele 2 credite sunt personale, iar aportul creditelor este 100% din pretul de achizitie al apartamentului, contributia este 100% personala a respectivului sot. Va rog sa ma contraziceti argumentat la treaba asta.
Pe cale de consecinta, partajul poate fi doar un partaj al creditului si asta daca celalalt sot poate dovedi ca a platit ceva (caz in care va primi un drept de creata asupra ratelor platite). Va rog din nou sa ma contraziceti.
Deasemenea consider ca nu conteaza aportul celuilalt sot in gospodarie; relativ la dreptul de creanta poate fi invocata doar contributia in bani. Astept argument contra.