" În practica Bisericii noastre, deshumarea şi reînhumarea se practică numai în cazuri extreme. Înhumarea celor repauzaţi este considerată un act plin de însemnătate, respectat cu evlavie de către cei rămaşi în viaţă. Mormântul este socotit locul de veşnică odihnă. De aceea, ar fi de dorit ca osemintele celor răposaţi să nu mai fie deshumate.
În mod firesc ar trebui ca răposaţii să rămână în locul unde au fost înmormântaţi până la sfârşitul veacurilor când trupurile vor învia. Prin aceasta s-ar arăta şi un respect faţă de înaintaşii noştri, la care, în timp, ne vom adăuga şi noi, cei care le arătăm acest respect.
Deşi se respectă această concepţie că mormântul este locuinţa sau casa de veci a celui răposat, în care el trebuie să-şi găsească odihnă până la a doua venire a Mântuitorului, totuşi datorită împrejurărilor deosebite, lipsei de spaţiu, uneori lipsei de respect faţă de cei răposaţi şi tendinţelor secularizante, deshumarea şi reînhumarea osemintelor este a practică foarte frecventă. Ea se întâmplă mai ales la oraşe, în marile aglomerări de populaţie, unde, datorită lipsei locurilor de veci sau a spaţiului pentru înmormântare, deshumarea a devenit ceva obişnuit. După cum se ştie o bună parte din spaţiile rezervate înhumării, la aproape toate cimitirele din oraşele mari, este destinată înhumării pe o perioadă de şapte ani, când, dacă nu se face o prelungire a actului, osemintele se scot şi se reînhumează alături de cel nou înmormântat. Pe lângă aceasta, există situaţii în care, datorită dorinţei familiei ca toţi cei răposaţi să fie la un loc sau din lipsă de alt spaţiu şi uneori pentru a nu mai face alte cheltuieli, se deshumează cei răposaţi mai dinainte
(care, obligatoriu, trebuie să fi împlinit şapte ani), spre a fi înmormântat alt membru al familiei. De asemenea, se mai întâmplă deshumări şi reînhumări când se strămută osemintele dintr-o localitate în alta pentru a fi aşezate în cavouri de familie, la un loc cu toţi cei apropiaţi.
Ceea ce trebuie ştiut este faptul că deshumările, din punct de vedere legal, nu se efectuează decât cu aprobarea organelor sanitare competente şi numai la termenele prescrise de lege."
[ link extern ] /