As avea o întrebare și pana acum nimeni nu a avut un răspuns concret de oferit . Eu având aproape 17 ani fără câteva luni și as vrea sa ma mut cu iubitul meu care are 24 as putea? Ai mei nefiind de acord bineînțeles , doar ca eu nu sunt pe numele alor mei , mama este pe numele tatălui meu vitreg iar tatăl meu biologic nu apare in certificatul de naștere . Eu sunt pe numele de fata al mamei cum s-ar spune . As vrea sa știu doar dacă in cazul in care s-ar ajunge sa apăra poliția la usa la mine dacă m-ar putea obliga sa ma întorc la părinții mei sau cu declarația mea ca stau de buna voie cu iubitul meu ma vor lasa ii pace atât pe mine cât și pe el . Mulțumesc anticipat și o seara frumoasa.
In primul rand, tind sa cred ca nu ti-a mai raspuns nimeni pentru ca in forum sunt deja zeci de intrebari asemanatoare care au primit raspuns. Trebuie doar sa rasfoiesti si sa citesti...
In al doilea rand, nu conteaza ”pe numele cui” sunteti tu sau mama ta; indiferent ce nume poarta in buletin, ea e parintele tau si are toate responsabilitatile ce decurg din aceasta calitate, fie ca e casatorita sau nu.
Apoi, draga mea, cu riscul sa par rea, acida sau... eu te sfatuiesc sa stai linistita, sa incerci sa reconciliezi relatia cu mama ta si sa iti vezi de scoala mai departe. Tu chiar iti doresti sa iti iei pe umeri responsabilitatea unei case? Chiar iti doresti ca la 17 ani sa te gandesti zilnic la ce mancare sa pui pe masa cand vine iubitul tau acasa, sa faci mereu curatenie, cumparaturi? Chiar vrei sa te doara capul inca de pe acum ca a venit factura la curent, ca factura la gaz a fost scadenta acum o saptamana si nu e achitata, iar vecinii si administratorul se uita urat la tine ca nu ai platit intretinerea luna trecuta? Stiu ca la 17 ani ai impresia ca ai intalnit marea dragoste si ca alta la fel nu va mai fi (iar in aceasta privinta nu te contrazic neaparat), insa te asigur ca toate relatiile se transforma de-a lungul timpului, iar ”testul” e chiar perioada imediat urmatoare de dupa mutatul impreuna. Daca inainte de a va muta impreuna totul e roz, va intalniti, va iubiti, va dragaliti si fiecare pleaca apoi acasa la el, dupa ce va mutati impreuna impartirea responsabilitatilor vine de la sine (mai ales ca ai 17 ani si nu mai esti chiar un copil care sa aiba nevoie sa fie ingrijit de catre altcineva). O peroada totul va merge bine, insa cu timpul s-ar putea ca Iubi al tau sa devina frustrat de faptul ca tu trebuie sa inveti si poate il vei neglija pe el, de faptul ca doar el va aduce bani in casa, iar tu doar vei cheltui (apropo de asta: tu chiar vrei sa fii nevoita sa ii ceri bani lui Iubi pentru un ruj, o crema sau absorbante? Nu crezi ca ti-ar fi mai usor daca ai avea banii tai? Si sa nu-mi spui ca vei lucra si vei merge si la scoala in acelasi timp pentru ca astea doua nu prea se pupa una cu alta, iar de cele mai multe ori se intampla ca scoala sa piarda in fata serviciului). Legat de viitorul tau: daca vei decide sa mergi la facultate, gandeste-te ca Iubi va avea singur responsabilitatea asigurarii traiului de zi cu zi inca cel putin 3-4 ani, lucru care intr-un final il va frustra maxim, iar de aici vor aparea discutii si certuri intre voi. Ce faci daca mai vine si un copil?!? II vei cere lui Iubi bani, bani si iar bani..., iar Iubi va deveni si mai nervos din cauza ca ”tu nu faci nimic si doar ceri”!
Tie cum ti-ar placea sa te vezi peste cativa ani: lucrand de dimineata si pana seara, sambata si duminica (in timp ce altii se plimba sau sunt liberi), pe un salariu care se termina a doua zi dupa ce l-ai luat, privind indelung prin vitrine la haine sau perechi de pantofi pe care nu ti le poti permite sau mergand cocheta la un serviciu pe care il iubesti, cu un program de bun simt si remunerat frumos?
Probabil ca raspunsul meu vine tarziu, poate ca tu nici nu il vei mai citi si deja esti mutata cu Iubi al tau, insa l-am scris in speranta ca il vor citi si alte fete de varsta ta sau chiar mai mici care se gandesc sa se mute cu Iubi al lor, neintelese fiind de parinti, frati, surori, profesori, de intregul... Univers! Am avut si eu 17 ani, am fost si eu razvratita impotriva ”sistemului” si a regulilor impuse, insa acum privesc in urma si multumesc Cerului ca m-a luminat atunci si ca am ales sa imi vad de drumul meu lasand la o parte pe acei ”Iubi” care s-au ivit la tot pasul.
Inca o data, te sfatuiesc sa vorbesti cu mama ta, sa incercati sa gasiti impreuna o cale de mijloc astfel incat sa te lase sa te vezi cu prietenul tau, tu sa ramai alaturi de parinti cel putin pana iti termini liceul si te vei putea intretine singura. Si te asigur ca daca Iubi te iubeste atat de mult pe cat spune, atunci te va intelege si te va sprijini si locuind separati.