Succesiune refuzata de notari din cauza procurii si declaratiei de renuntare

Sa va spun de ce aveți actele greșite:
În prima faza ați făcut o procura prin care ați imputernicit-o pe sora dvs sa va reprezinte la dezbaterea succesiunii bunicului.
Însăși împrejurarea ca ați lăsat aceasta împuternicire, constituie un act de acceptare tacita a succesiunii bunicului (nu ma pot prezenta la succesiune, dar imputernicesc o alta persoana sa ma reprezinte, deci am pretenții și îmi însușesc drepturile succesorale)
Procura a fost înregistrată de cei de la Consulat în Registrul Național Notarial de Evidenta a Opțiunilor Succesorale (RNNEOS) ca acceptare

Apoi, tot dvs v-ati dus din nou la Consulat și ați dat o declarație de renunțare la succesiune, care și aia a fost înregistrată la RNNEOS, dar ca renunțare.
Așadar pana acum, ați acceptat si renunțat la aceeași succesiune.

După care, ați fost iar la Consulat și ați revocat renunțarea.
Asta în condițiile în care, declarația de renunțare la moștenire nu se poate retracta legal, decât în situația în care nu a trecut 1 an de la decesul bunicului și dacă ceilalți moștenitori nu au acceptat succesiunea.
Or, dvs ați acceptat-o deja, prin faptul ca ați lăsat procura, iar 1 an de la decesul bunicului, a trecut de mult.
Dar asta ar fi trebuit sa știe cei de la Consulat și sa nu va autentifice o declarație de retractare a renunțării, fără sa verifice data decesului.

Acum dvs va adresați unui biroul notarial din România pentru dezbaterea succesiunii.
Notarul are obligația sa efectueze interogarile/verificările la Registrele Naționale Notariale.

În momentul în care interogheaza Registrul Național Notarial de Evidenta a Opțiunilor Succesorale, ii apare asa:
- acceptare
- renunțare
- retractarea renunțării (deci tot acceptare)
Și toate astea, într-un termen și în niște condiții neconforme cu legea.
Dvs ce ați face?
Practic sunt 3 acte, înregistrate Național, care se bat cap în cap și din care nu se deduce vointa dvs ca moștenitor.

A cui e vina?
1. A dvs, ca v-ati jucat de-a acceptarea și renunțarea, fără sa va informați în prealabil. Și în general, odată ce ai făcut un act notarial lași lucrurile asa.
2. A celor de la Consulat, care ar fi trebuit sa ceara informații mai amănunțite despre situația dvs.

Cum se rezolva de către notarul din România ? Nu știu.
El va împinge actele și...va descurcați.
Discutati și cu un avocat și puteți incerca sa dezbateti succesiunea pe cale judecătorească.

Multumesc mult pentru timpul acordat sa imi raspundeti.
Inteleg ca am gresit intr-un mod grosolan dar efectiv nu stiu ce sa fac acum, ce solutie as avea sa iesim din aceasta situatie pe care am creat-o si ii afecteaza pe toti din familie.
Am sa contactez si un avocat.

Multumesc

Nu aveti de ce sa contactati un avocat. Ce trebuie sa faceti este sa discutati cu alti notari publici din circumscriptia judecatoriei in care defunctul a avut ultimul domiciliu, in speranta ca vor fi mai ... luminati.
Greseala apartine strict celor de la consulat care ar trebui sa aiba o minima pregatire in domeniu si sa puna intrebarile de rigoare declarantilor, ca sa nu mai vorbim de faptul ca ar fi trebuit sa verifice RNNEOS atunci cand v-au facut declaratia de renuntare pentru a observa ca ati acceptat deja succesiunea prin intocmirea procurii. (Banuiesc ca asta situatia, respectiv ca in procura fie a fost inclusa o declaratie a dvs cum ca acceptati in mod expres succesiunea ori ca ati acceptat-o in mod tacit sau un paragraf prin care o imputerniciti pe mandatara sa declare asta in numele dvs la dezbaterea succesiunii). In calitate de consul, cel care autentifica procura are obligatia de a-si consilia "clientul" cu privire la efectele juridice ale actului pe care il autentifica si de a efectua toate verificarile necesare pentru a se asigura ca efectul este cel scontat.
Situatia este relativ simpla: cata vreme ati acceptat succesiunea prin cele declarate la momentul autentificarii procurii (si asta e prima inregistrare care apare in RNNEOS) si cata vreme acceptarea nu poate fi retractata, aceasta produce efecte, sens in care veti fi considerata mostenitor acceptant, intrucat, cata vreme v-ati exprimat deja optiunea succesorala prin acceptare, actele ulterioare nu produc nici un fel de efecte, chiar daca au fost autentificate. Chiar si in alt caz, revocarea renuntarii reprezinta tot acceptare.

MirelaPrihot a scris:

... asistentele notarilor cu care am discutat ne spun ca...

În primul rând, încercați să discutați cu notarul.
Asistentele învață și ele din experiență. Dar nu-i destul spre a stăpâni dreptul succesoral.
Și bunica are experiență (de-o viață/92 de ani) la numărat/adunat/scăzut puii de sub cloșcă. Dar cam pe aci se oprește matematica pe care o știe.

Conflictul este unul aparent.
Este adevărat că opțiunea succesorală este indivizibilă. Succesibilul poate accepta moștenirea sau poate renunța la ea. (este laie sau bălaie, nu poate fi și așa și altminteri).

Dar sunt două feluri de moștenire: legală și testamentară. Și pentru fiecare din ele există un drept de opțiune distinct.
Altfel spus, succesibilul poate accepta moștenirea legală și poate renunța la moștenirea testamentară (sau viceversa).

Or, din cele ce spuneți că s-ar fi scris în procură vs. declarație, rezultă că:

Dvs. ați acceptat moștenirea legală.
Și ați renunțat la moștenirea testamentară.
Unde e „buba”?
A! testamentul nici nu exista. Așa și? Eu vă scriu la o ceașcă de calea solubilă, fiindcă am trăit (sau mai bine zis dormit) cu credința greșită că am cafea în cămară și, ce să vezi, cercetând văzui că nu e.

În al doilea rând, nu prea pricep de ce vreți să faceți ceea ce vreți să faceți.

...si sa ii lasam totul bunicii noastre

De ce!? Întinerește bunica sau de ce?
Mie, una, și în general (pentru oricine s-ar afla într-o situație similară cu a dvs.) mi se pare o absurditate această „lăsare” în beneficiul ascendentului.
Veți relua dezbaterea pentru „totul” după ce va muri bunica (alți bani, altă distracție; alți bani pentru tot, când puteau să fie pentru o parte).

Asta în cazul în care „totul” nu se va ... „evapora” și va rămâne puțin spre deloc (după ce bunica, proprietar deplin, va închiea un act de întrăinare cu mătușa sau cu ... te miri cine).
Asta urmăriți? Sau nu v-ați prins?

Pentru discuția cu notarul uitați cuvântul renunțare!

@MihailZC , Multumesc, imi dati un gram de speranta.