Buna ziua!
Fostul soț nu a mai achitat pensia alimentara de doi ani, adică din momentul in care a ales sa nu se mai prezinte la munca. De atunci și până acum nu s a mai angajat nicaieri, cel puțin nu cu forme legale. Am fost la un executor judecătoresc, nu i a găsit niciun ban prin conturi, nu are nimic pe numele lui. Am făcut plângere la poliție, nu am rezolvat nimic. Ce mai este de făcut? In curand vor trece trei ani de la ultima plata și aceasta datorie se va prescrie.
Încă în aspect pe care nu îl înțeleg este acela prin care mi s a comunicat că nu se consideră neachitare cu rea voință daca nu mai are loc de muncă. Pai daca și eu aleg că de mâine să nu mă mai prezint la serviciu și să îmi las copilul sa moara de foame și frig, nu e rea credinta? La el la serviciu nu s-au făcut restructurări, nu a fost concediat. Pur și simplu nu s a mai prezentat la serviciu.
Vă mulțumesc mult pentru răspuns!
Într-adevăr, exact acesta a fost răspunsul când am făcut plângere penală și anume că nu este rea credință.
Când expun aceasta problema mă simt nedreptățită de lege și mă întreb câți părinți/copii sunt într-o astfel de situație și câți dintre ei au bani și rabdare să își mai caute dreptatea?
Am doua job-uri și simt că nu mai fac față, iar statul le permite altora să huzurească fara nicio grija, statul îi apără.
Ce as putea face mai departe? Apelez la un avocat, merg iar la poliție, fac alta plângere, îl dau in judecata?
Problema se pune ca, si bagat in puscarie, nu prea mai are cum sa plateasca.
Si atunci, cum este mai bine? Inauntru sau afara? Afara mai fiind o sansa sa plateasca !!