Fiecare pe limba lui a scris:
Fiii fratelui meu susțin acum ca au dreptul la 50%din averea defunctilor.
Nu. Nu a defuncților (la plural), ci a aceluia dintre defuncți (tatăl dvs.) la a cărui moștenire fratele dvs.
nu a renunțat.
Fratele dvs.
a renunțat la moștenirea
mamei. (a lui și a dvs. totodată).
Deci, fratele dvs. a primit
nimic din moștenirea mamei și
același nimic se trasmite moștenitorilor lui. (fiii fratelui dvs.) Este un alt fel de a exprima (mai clar, cred eu) ceea ce juridic sună mai complicat.
Dar fratele dvs.
nu a renunțat la moștenirea
tatălui său (nu avea cum, pentru că nu se poate renunța la moștenirea unui om care nu a murit încă. Iar dvs. spuneți că tatăl dvs. i-a supraviețuit fiului său/fratelui dvs.).
Acum, la moștenirea tatălui dvs. veniti
dvs. (1/2 din averea defunctului)
și copiii fiului predecedat (adică nepoții, care vin la moștenirea bunicului prin reprezentarea tatălui lor
predecedat și primesc împreună 1/2 din moștenirea bunicului - adică partea care s-ar fi cuvenit tatălui lor, dacă acesta ar mai fi fost în viață în clipa decesului bunicului).
Altfel spus:
Nepoților nu li se cuvine nimic din ceea ce avea bunica, nici din ce s-a dezbătut (casa) nici din ce se va mai dezbate/găsi ca făcând parte din averea ei (partea ei din teren), pentru că tatăl lor a fost renunțător. (renunțare care privește întreaga avere a mamei).
Dar ei moștenesc împreună jumătate din ceea ce avea bunicul lor.
Și (de exemplu) spuneți că tatăl dvs. avea 1/4 din casă, dobândită prin moștenire de la soție. Deci
pătrimea aceasta pe care tatăl dvs. o avea în clipa decesului său o veți împărți acum cu nepoții: jumătate dvs. și jumătate nepoții.
Se înțelege oare? Că pare că am plecat din nimic și am ajuns la ...ceva, dar e din pricina ordinii plecărilor pe lumea ailaltă.