Se începe cu o plângere la poliție. Poliția are pregătirea și abilitățile necesare. Un telefon, odată conectat la o rețea, i se știe IMEI-ul, deci poliția are de unde să înceapă. Pe urmă, cel ce face așa ceva, nu este nici la prima nici la ultima abatere de acest gen. Deci trebuie să avem încredere în poliție.
Spre exemplificare, iată un caz petrecut cu mult timp în urmă. Avionul AN-24 avea cala de bagaje între cabina pasageri și cabina echipajului; echipajul putea, în timpul zborului, să acceseze cala. Un mecanic de bord, în timpul zborului, întra în cală și scotocea prin bagaje, furând mai ales mâncare; era vremea aceea nenorocită din comunism. Unii pasageri au făcut plângere, convinși că nu se va întâmpla nimic. Dar miliția, a urmărit, a văzut că, la toate sesizările, apărea un personaj comun. Așa că au urmărit, și la un moment dat, l-au oprit, percheziționat, și identificat.
DlGoe a scris:
Dle avocat, in realitate stiti ca e (aproape) imposibil sa dovedesti comiterea infractiunii in cazul descris mai sus! E cuvantul lui x impotriva cuvantului lui y. E suficient ca y, prestidigitatorul, sa refuze sa dea vreo declaratie, sa se prevaleze de dreptul la tacere si procurorul ramane la dosar doar cu plangerea depusa de x. Atat.