Deși nu mi-aș fi imaginat niciodată asta, până recent, în ultimile 2 săptămâni s-au stins din viață 2 cunoștințe foarte apropiate, ambii având vârsta de 40 de ani.
Eu având 38 de ani, fără alte rude în viață înafara de mama mea ( care are 66 de ani ), am început să mă gândesc foarte serios la faptul că, dacă Doamne Ferește mi s-ar întâmpla ceva, tot ceea ce este pe numele meu ar rămâne al nimănui, nu știu în ce măsură ar putea mama mea să pună în aplicare demersurile necesare pentru a trece totul pe numele cui aș vrea eu să las totul.
Mă refer aici la iubita mea, cu care sunt într-o relație stabilă și foarte bine consolidată de 7 ani. Sunt absolut sigur că, dacă mi s-ar întâmpla ceva, aș vrea să-i rămână ei tot ceea ce am.
Problema este că nu am făcut niciun pas spre oficializarea relației noastre, asta deoarece eu am o mentalitate mai diferită și mereu am considerat că nu este nevoie de un act care să justifice sentimentele care ne leagă. De asemenea, nu suport nunțile, atât de mult nu le suport că evit până și invitațiile la nunțile altora, darămite să fiu chiar eu în rolul principal ! :)
Sunt curios să aflu ce opțiuni am pentru a mă asigura că, dacă mi se întâmplă ceva, îi rămâne totul ei.
Buna ziua,
legea romana nu recunoaste relatiile de concubinaj. Asta inseamna ca partenera dvs. nu are vocatie succesorala la o eventuala mostenire in urma decesului dvs.
In urma unui eventual deces al dvs. vocatie succesorala pot avea, in ordine: descendentii si ascendentii directi (copii sau parinti) , ascendentii sau descendentii colaterali: frati/surori, nepoti de frati, unchi/ matusi, veri/verisoare
Puteti oficializa relatia dvs. fara a face nunta. Este suficienta casatoria civila la primarie.