Am înregistrări cu mai multe amenințări dar degeaba.. de peste doi ani plec de acasă cu telefonul pornit, ajung lângă casă si dau drumul la telefon, (uneori memoria telefonului era plină, sau fișierele dădeau erori... si nu le-am surprins atacul)
. Acum am o mini cameră de buzunar pe față și una în ghiozdan, imi trăiesc viața cu teamă și cu atenția să nu cumva să nu surprind agresiunile fizice cu care aceștia mă amenință, am ajuns să fiu atent peste tot pe unde mă duc, probabil am s-o i-au razna dacă nu fac ceva.
Ii cred in stare să pună in aplicare ceea ce spun, pe tatăl meu l-au aruncat/împins de la etaj pe scări, nu a murit dar le-a prins frica si noi (eu si fratele meu la fel), tatăl meu a decedat in 2016, iar din 2017 au început atacurile împotriva mea si a fratelui meu (pe mama mea o feresc de ei, scot clanța de la ușă când plec de acasă pentru a nu le mai da ocazia să între in contact cu mama mea, pentru că au o tactică criminală de a se baga in seaă cu tot felul de bazaconii apoi trec la atac, la amenințări, șantaje si agresiuni vernale si fizice), mă împing, imi bagă mâna in gât, se fac că lovesc și nu încetează să imi provoace stări de frică.
Eu am epilepsie, si am avut de mai multe ori crize epileptice datorate agresiuni și stări de stres și de frica de ce ar mai putea să-mi facă.
Am scris mai multe sesizări dar nu le-am terminat, nu le-am depus, calculatorul mă obosește enorm si imi provoacă o stare de leșin, uneori imi declanșează crize epileptice..
Nu știu ce să fac, am un "defect" mă repet in ceea ce scriu am creierul afectat, sunt încadrat într-un handicap pentru că am avut un accident la vârsta de 17, lucrăm in construcții, m-am lovit la cap si am ramas mut, după o operație făcută la aproximativ 3 săptămâni de la accident .. mi-am recuperat ușor, ușor vorbirea dar au urmat crizele de epilepsie care mi-au răpit viața.., acum imi dau seama că viața mi-a fost răpită si mai tare de vecini agresorii.
Când trăia tatăl meu Crețu Vasile eram mă simțeam mai protejat, acum .. Poliția așteaptă să fiu calcat in picioare pentru a acționa împotriva lor,
Un agent de poliție mi-a spus clar că dacă nu m-au lovit nu vor păți nimic si se va clasa dosarul, să încerc să mă înțeleg cumva cu ei..
Dar cu agresori care te urăște de moarte nu poți vorbi absolut nimic, aceștia nu îți permit nici dreptul la opinie sau la libera exprimare în fața lor trebuie doar să taci, altă cale nu există in viziune lor... Dar eu nu mai pot trăi așa;.. S.O.S!!!
N-am dat, arătat nimic la poliție doar le-am explicat situația, dovezile si sesizările nu le-am depus de frică că vir trece la fapte asa cum spun.
Unii dintre membrii familiei lor la momentul actual sunt judecați pentru trafic internațional de droguri de mare risc, eu știam de mult timp cu ce se ocupă dar nu i-am denunțat, nici nu-mi permiteam s-o fac.
Lonapak a scris:
Faceti plangere la Politie/Parchet cu mentiunea ca respectivele cuvinte v-au provocat o stare de temere, trebuie totusi sa ii si inregistrati cand va ameninta.
[ link extern ]