Pornind de la formularea articolului 627 Cod Civil, clauza de inalienabilitate[4] poate fi definită drept clauza care permite titularului dreptului de proprietate înstrăinarea unui bun, prin convenție sau testament, pe o durată de cel mult 49 de ani și dacă există un interes serios și legitim. Cu alte cuvinte, atunci când titularul dreptului de proprietate înstrăinează un bun (prin vânzare, schimb, donație, etc), el poate impune, prin contract, dobânditorului dreptului de proprietate să nu înstrăineze un bun dacă există un motiv serios și legitim.Clauza de inalienabilitate. Condiții de validitate
Astfel cum s-a arătat în doctrină, clauza de inalienabilitate trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, trei condiții pentru a fi valabilă, respectiv:
(1) poate fi dispusă numai prin convenția părților sau prin testament;
(2) trebuie să existe un interes serios și legitim;
Astfel cum s-a afirmat în doctrină, „interesul legitim poate fi al dispunătorului (spre exemplu, acesta își rezervă uzufructul bunului și vrea să își garanteze drepturile asigurându-se că va avea mereu de a face cu același proprietar), al dobânditorului gratificat (reputat ca prodiguu), sau chiar al unui terț, căruia gratificatul trebuie, ca o sarcină a liberalității, să-i plătească o rentă viageră” Așadar, în absența unui interes serios și legitim, clauza de inalienabilitate nu este valabilă. Dar ce se întâmplă dacă, ulterior, interesul care a justificat inserarea clauzei de inalienabilitate dispare? Articolul 627 alineatul (2) din Codul Civil prevede faptul că, în situația în care interesul ce a justificat introducerea unei clauze de inalienabilitate dispare, dobânditorul poate solicita instanței de judecată să autorizeze actul de a dispune de bun. Așadar, în măsura în care reclamantul dovedește în fața instanței faptul că interesul inițial a dispărut, instanța va putea, prin hotărâre judecătorească, să autorizeze reclamantul să dispună de bun.
Sursa:
[ link extern ] /