Buna ziua, legat de divortul la notar, care dintre intelegerile ...

Dinamica relatiilor de familie este extrem, extrem de diversa, nevoile copiilor se schimba cu varsta astfel ca este foarte greu de dat un raspuns la intrebarile dvs caci depinde de intelepciunea adultilor daca si cum vor putea functiona pe viitor.

Si cum totul se schimba este foarte probabil ca un aranjament facut la 2 ani ai copilului sa nu mai corespunda nevoilor la 12, 16 ani.

In plus inclusiv adultii cresc, se maturizeaza, intra in alte relatii si atunci din nou nu putem bate in cuie un program.

Important este ca din partea adultilor sa existe deschidere spre dialog si atunci se vor rezolva toate, indiferent de ceea ce scrie in hartia dintre ei. Daca pun mai presus de orgolii interesul copilului lor deja situtia e rezolvata si vor exista mereu solutii.

Totuși, doar ca o părere personală, mie mi se pare mai realist ca pensia de întreținere să constea într-o sumă fixă lunară, iar ceea ce convin părinții pe lângă să fie primit. Ideea ca tatăl să facă shopping pentru copii și, implicit, pentru fosta soție la fiecare 2 săptămâni și să achite 1/3 din consumul acestora la utilități poate funcționa la început, dar apoi este probabil să apară discuții legate de cuantumuri, să apară noi parteneri de viață și de aici alte nemulțumiri gen "de ce să-i plătesc ăluia consumul", "ce stai să faci shopping pentru aia când eu vreau să mergem la mare" etc. A, dacă tatăl este ceva agricultor sau soi de producător/comerciant de bunuri care pot beneficia copiilor se poate merge pe ideea de întreținere în natură, dar altfel nu mi se pare o idee practică.

Tot ca o parere personala , eu NU cred ca e bine ca parintele nerezident sa contribuie doar cu o suma de bani ( indiferent in ce cuantum ) . Asa nu are idee de nevoile copilului - care se schimba pe masura ce creste , si sunt greu de anticipat - si nu e normal sa fie doar un card . Cred ca acesta e si rostul legii care stipuleaza ca obligatia de intretinere se executa in natura , aceasta fiind regula , iar in bani - exceptia . Ca sa nu mai vorbim ca tot ce primeste fiul/fiica vine doar de la parintele cu care locuieste , pentru copil nu e relevant ca celalalt parinte a dat bani . “ Uite ce mi-a luat mama , tu nu mi-ai luat “ . Si nu e in regula ... Dar nici nu as merge pana la a imparti facturile de utilitati , de alimente , de haine , etc. , etc. , e prea mult , e nevoie de o intreaga contabilitate : de strans bonurile de casa , de exclus din ele tot ce nu priveste intretinerea copiilor ( o sticla de vin , un pachet de tigari , o punga de cafea , s.a.m.d. ) . Se poate face o intelegere ca - de exmplu - eu ( parinte nerezident ) , asigur copiilor toate hainele si rechizitele necesare , iar tu , parinte rezident - restul . Sau haine , rechizite , incaltaminte ...Sau toate acestea plus o suma de bani , cum se inteleg cei doi parinti . De asemenea , pot fi prevazute in intelegerea de la notar o impartire echitabila a cheltuielilor neprevazute ( un aparat dentar , o tabara , o meditatie , etc. ) . Mie asa mi se pare mult mai corect si in interesul copiilor . E adevarat , pentru ambii parinti e mai comod sa fie o suma de bani pe care sa o gospodareasca parintele rezident , dar ... a fi parinte nu e despre comoditate ...