Buna ziua, legat de divortul la notar, care dintre intelegerile ...

Ca majoritatea generalizărilor, și aceasta este greșită. Nu poți reduce toate situațiile de viață la una singură. Este, de exemplu, mai prejudiciabil pentru copii ca părinții să nu divorțeze atunci când unul este abuziv și-l agresează fizic și/sau psihic pe celălalt și eventual și copiii. La fel când relația celor doi soți e atât de degradată încât între ei există doar un conflict continuu. Vă spun din experiență, faptul că părinții mei au divorțat a fost un favor pe care mi l-au făcut. Și nu pot să-i acuz că au fost egoiști, mai ales pe mama, care nu s-a mai recăsătorit pentru că nu a vrut să facă compromisuri în ce mă privește. Cât despre tata, el era imatur (m-au făcut la 21 de ani și au divorțat la 29), dar până în final nici el nu a fost așa rău. Doar că firea lui și a mamei, Dumnezeu să-i odihnească pe amândoi, erau incompatibile.

Cât privește obligația de întreținere a copiilor, trebuie să fim și practici. Sigur că se poate conveni ca părintele nerezident să cumpere el anumite categorii de bunuri sau să facă anumite cadouri (deși la cadouri ar trebui să se simtă și singur, nu să-l oblige un contract). Dar, exceptând situațiile în care însăși activitatea părintelui face mai avantajoasă contribuția în natură, la bază e mai sănătos să existe o sumă fixă. Cât privește că legiuitorul ar fi dispus ca regula să fie contribuția în natură și cea în bani excepția, de fapt legiuitorul a creat niște opțiuni, față de legislația anterioară care mergea automat pe bani. Dar alegerea între aceste opțiuni aparține pe deplin părinților, iar dacă ei nu se înțeleg, instanței.

E=mc² a scris:

Ca o părere personală față de celelalte păreri, si pentru că ne place sa ne dăm cu părerea, părinții care ajung la divorț au eșuat ca părinții și nu mai pot face nimic. La divorț ajung în general părinții egoiști, care nu își asumă existența copiilor și responsabilitatea față de ei. Că o părere personală, când aduci un copil pe lume nu îl aduci pentru poftele tale și nu îl tratezi că pe o marfă, ceva ce are toată lumea, îl tratezi cu indiferența și cauți să îl folosești dacă se poate. Când aduci un copil pe lume, viața nu îți mai aparține și faci totul prin ochii lui. Îi oferi tot ce poți mai bun din tine căci el ești tu din viitor.

Stimate @Alexandru Surcel , sunteti avocat , departe de mine intentia de a va contrazice ( eu fiind fara nici o pregatire in domeniul juridic ) . Eroarea trebuie sa fie a mea , asta am inteles eu citind art. 530 (1) din NCC , care spune ca “ Obligatia de intretinere se executa in natura , prin asigurarea celor necesare traiului si , dupa caz , a cheltuielilor pentru educare , invatatura si pregatire profesionala “ si la (2) , - cum ar fi , in subsidiar - “ Daca obligatia nu se executa de buna voie , in natura , instanta de tutela dispune executarea ei prin plata unei pensii de intretinere , stabilita in bani “ . Poate ca practica instantelor e alta , dar ... daca citesti cuvant-cu-cuvant legea ... parca asa s-ar intelege ... Iar daca debitorul obligatiei de intretinere doreste sa achite in natura , iar parintele rezident refuza ( pentru ca asa e mult mai usor ) , pentru ce i-ar refuza judele acest drept celui dintai ?