Parlamentul Romaniei
Legea 356 din 6 iunie 2002
Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.
Articol unic. - Se aproba Ordonanta Guvernului nr. 9 din 21 ianuarie 2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti, emisa in temeiul art. 1 lit. T din Legea nr. 206/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 26 din 25 ianuarie 2000, cu urmatoarele modificari si completari:
1. Articolul 1 va avea urmatorul cuprins:
"Art. 1. - Partile sunt libere sa stabileasca, in conventii, rata dobanzii pentru intarzierea la plata unei obligatii banesti."
2. Articolul 3 va avea urmatorul cuprins:
"Art. 3. - Dobanda legala se stabileste, in materie comerciala, la nivelul dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei.
Potrivit art. 7 din Codul comercial, sunt comercianti cei care fac fapte de comert, avand comertul ca o profesiune obisnuita, si societatile comerciale.
In toate celelalte cazuri dobanda legala se stabileste la nivelul dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei, diminuat cu 20%.
Nivelul dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei, in functie de care se stabileste dobanda legala, este cel din prima zi lucratoare a anului, pentru dobanda legala cuvenita pe semestrul I al anului in curs, si cel din prima zi lucratoare a lunii iulie, pentru dobanda legala cuvenita pe semestrul II al anului in curs.
Dobanda de referinta a Bancii Nationale a Romaniei se calculeaza ca medie, ponderata cu volumul tranzactiilor, intre dobanda la depozitele atrase de Banca Nationala a Romaniei si vanzarile reversibile de titluri de stat efectuate de aceasta in luna anterioara celei pentru care se face anuntul.
Emiterea facturii fiscale cu întârziere. Consecinţe
asupra exigibilităţii creanţeiC. civ., art. 969, art. 970, art. 1066
Emiterea facturii fiscale nu are relevanţă asupra exigibilităţii
creanţei, iar comunicarea cu întârziere a acesteia nu este de
natură a o exonera pe pârâtă de îndeplinirea obligaţiei la
termenul care a fost stabilit prin contract, sub sancţiunea
penalităţilor de întârziere.
In cazul in care s-a aplicat o amenda din partea reprezentantilor fiscului, aceasta ar fi trebuit sa fie data in baza lege si art. .
Eu cred ca situatia care a stat la baza amenzii era putin diferita, in sensul ca probabil au fost incasate penalitati, dar nu s-a emis factura pentru ele. Este singura situatie in care sanctiunea are vreun sens. O persoana (fie ea fizica sau juridica) poate in principiu sa renunte la orice drept, inclusiv acela de a primi o plata (pentru principal sau pentru penalitati) - se cheama iertare de datorie si e tot un act juridic. Nu se poate amenda asa ceva ci, cel mult, daca se suspecteaza o frauda se poate cere anularea actului.
Si cred ca nici in baza legii 469 nu era chiar justificata o amenda in sensul asta, pt ca se stipula acolo ca : " partile contractante vor prevedea ca, in cazul neindeplinirii in termen de 30 de zile de la data scadentei a obligatiilor prevazute la art. 3 alin. (1), debitorii sa plateasca, in afara sumei datorate, penalitati pentru fiecare zi de intarziere." insa nu se arata sanctiunea in cazul in care partile nu vor prevedea acest aspect.