Bună!
Sunt căsătorită de 3 ani. Soțul are o fata care a terminat facultatea acum 2 ani, dintr-o relație anterioara. De când ne-am căsătorit soțul petrece mai tot timpul la ea. Spune ca este depresiva și anxioasa. O vreme a făcut naveta zilnic la ea, caci s-a mutat in localitatea invecinata. Pleca la prânz și venea pe la 20.00 acasă. De când ne-am luat apartament în localitatea invecinata care e la 30 de min distanta de orașul în care locuim, soțul sta în timpul săptămânii acolo și în weekend merg la el. Soțul este pensionar. Țin sa menționez ca fata nu lucrează, are doar cateva luni lucrate ca proba. Nu face fata la lucru. Eu nu am viata de cuplu în aceste conditii, nu am viata de familie, singura ma gospodăresc din venitul propriu, iar când merg în orașul vecin, la soțul, în weekend, plătesc și eu cumpărăturile făcute împreună. Soțul efectiv trăiește zi de zi alături de fata. O plimba cu mașina, ii face cumpărăturile, o duce la Aquapark, dans, film, călărie, excursii, etc. Eu nu am viata personala și nici intelegere. Nu plecam si noi in concediu, undeva, ca daca are nevoie fata. Soțul nici nu vrea sa știe prin ce trec. Înainte de căsătorie am observat ca ceva e în neregula cu fata. Avea comportament nefiresc, mereu stătea culcata în pat spunând ca e obosita, dacă incercam să o introduc în ceva activități casnice spunea ca nu are chef și ma lua peste picior. Spunea ca ei ii convine situația. Soțul spunea ca fata nu are nimic ci doar o ușoară indispoziție. Eu ii spuneam ca nu e în regula cu ea și el îmi răspundea ca doar are o pasa proasta. Fata e singurul lui copil, mama ei decedând cu câțiva ani în urma. Eu cred ca e foarte alintata, răsfățată și ca profita de taica-sau. Am stat de vorba cu ea, intreband-o ce are de gând sa facă cu viata ei, ca are o vârstă. Mi-a răspuns ca asa își vede viata ca soțul o sa lucreze și ea o sa stea acasă ca copii. Când i-am spus ca dacă are copii, trebuie sa-i ingrijeasca, sa le facă mâncare, ca trebuie sa facă curat, lectii, mi-a răspuns ca ea nu o sa facă copii.Tin sa menționez ca de la începutul casatoriei m-am ocupat de gătit, inclusiv pt ea. Când întrebam soțul ce fac de mâncare, raspundea: întreba pe fata, când ii spuneam; hai sa ieșim undeva, soțul îmi răspundea intreab-o pe fata. Țin sa menționez ca fata ia periodic anxiolitice prescrise de psihiatru ca nu poate dormi și e agitata și spune ca nu se simte bine. Veniturile soțului se duc în mare parte cu ea. L-am rugat sa stabilească o suma fixa pe care sa i-o dea, dar in continuare eu nu știu ce bani are soțul meu și pe ce ii cheltuie. Refuza sa comunice.
Mie mi se pare ca e fata lu' tata și profita de el, iar eu sunt proasta de serviciu.
Eu am grija ca toate lucrurile sa fie puse la punct, sa fie bine în casa, sa miroase a mâncare proaspăt gătită ,sa rezolv problemele si tot eu sufăr. Am comunicat toate acestea soțului, dar m-am lovit de un zid. E foarte rece, insensibil, ca și fata.
Eu am insistat sa cumpărăm apartament în orașul vecin, încă nu era construit, eu am ales locul, poziția, eu m-am zbătut cu actele cu proiectarea mobilei, cu comenzile și vroia în final sa o mute acolo pe fata, cu toate că fata are apartament. Inițial soțul a vrut sa dam apartament tul în chirie și sa ia fata banii ca să vadă cum se câștigă banii, asa a spus. M-am opus și au ieșit discuții. Fata cu tata discuta tot timpul pe ascuns fata de mine. I-am spus ca nu ma simt soția lui ci o angajata, ba nu, o sluga, fiindcă angajata e plătită. Ei nu se comporta firesc fata de mine. Am vrut sa iau impreuna cu soțul apartament, fiindcă nu a vrut copii și am zis sa avem ceva împreună.Ce părere aveți ca venitul soțului în mare parte se duce pe asigurate medicala, taxe, impozite, întreținere, casa fetei, mâncare, îmbrăcăminte, excursii psiholog, curs dans, innot, calarie și alte extravagante? Venitul soțului nu e bun comun? Mai mult, anul trecut, apartamentul în care sta fata, la care soțul avea o cota de 5/8 și fata 3/8, a fost donat în totalitate fetei, de către tata. Eu nu am știut. Am aflat în momentul în care i-am cerut socoteala cum s-au terminat banii asa repede în acea luna. Mi-a recunoscut ca si-a cedat partea și ca a costat mult transcrierea.
Ce credeți de situație?
E una clasică pentru un cuplu în care unul dintre soți are un copil dintr-o căsătorie anterioară. Soțul dvs. e în primul rând tată și asta nu se va schimba niciodată. Cu cât vă vede mai supărată pe felul în care își cheltuiește veniturile cu atât se va ascunde mai mult, nu se poate îmbunătăți nimic nici dacă fata va avea veniturile ei. Oricum îi va da bani fără să știți.
Aveți dreptate să simțiți o alianță, ea există și e firească. Cred că situația se poate schimba doar dacă dvs. vă puteți poziționa alături de ei, dar la modul sincer, iar asta este foarte greu pentru că nefiind copilul dvs. nu vă puteți impune s-o iubiți și să-i acceptați comportamentul.
gi-jane2
Moderator 2din 2 utilizatori consideră acest răspuns util
Si eu cred la fel, vedeti-va de treaba dvs si porniti pe alt drum daca situatia nu va convine, ca de schimbat, nu se va schimba.
Inteleg ca e singurul copil, ca o iubeste, ca o ajuta, dar trebuie sa existe un echilibru. In opinia mea, nici nu o ajuta oferindu-i totul, o sa fie handicapata mult timp. Dupa ce moare ta-su, cine naiba o sa o mai ajute ? Iar asa cum e , nu o sa o ia nimeni.
Sa isi rezolve problemele pe care le are si sa porneasca in viata.
Viata e scurta, ati pierdut 3 ani aia e, dar nu insistati cand relatia nu merge.
Ganditi va serios ce va doriti si apoi vedeti pe ce drum o luati. Nu ii veti schimba, dvs fiind exterioara acestei relatii. Daca mai tolerati sau nu e strict alegerea dvs.
Neintelegere
lucian23256
Fata mea este in Franta si lucreaza ca doctor stomatolog castigand destul de bine.Este casatorita cu un baiat care lucreaza in Romania ca programator.Are cu ... (vezi toată discuția)