lost1989 a scris:
Avocatul meu angajat nu a stiut ce sa raspunda ...
Ba da, dar a fost un domn (salutările mele, oricine ar fi; că n-am de unde să-l știu).
Ați văzut vreodată fața unei mame al cărei copil face câte o nefăcută ori grăiește vreo impolitețe gravă în „târg”/public?
Are rânjetul ăla fâstâcit prin care exprimă: ei, ce știe el; e doar un copil... (și educația, las că i-o fac eu acasă, între patru pân' la șase ochi, nu în văzul lumii).
Cam asta trebuie să fie exprimat tăcerea avocatului dvs.
Mai trist este că aveți impresia că n-ar fi știut ce să spună.
Ce era să fi zis? Iertați-mi clientul că nu știe ce face? (și eu nu am mandat special să renunț la ce o fi cerut, în caz că o fi cerut ceva printre rândurile alea!?)
Nota! Depunerea notei în sine e o greșeală. (conținutul? bogdaproste că e benign)
Niciodată, dar niciodată (în general, nu doar dvs. în particular) să nu depundeți „note” sau orice ar fi, peste capul avocatului dvs.
Rezumați-vă la a vă alege inteligent avocatul (unul cu care să puteți comunica, unul pe care să-l puteți găsi, fără să vă plângeți pe aci când nu mai dați de el etc)
În rest, lăsați-l să facă ceea ce știe el mai bine să facă.
Dacă vă mână vreo inspirație creatoare, predați „compunerea” avocatului dvs. Știe el
ce,
cât și, mai ales,
când să folosească (din) informația pe care i-ați dat-o.
Vă puteți face extrem de mult rău, cu orice fel de note și informări.
Mie, uneia, îmi poate lua ZILE până definitivez o cerere, o întâmpinare etc. de câteva pagini: le citesc, le recitesc și răs-citesc, modificându-le până simt că taie ca bricul, că nu-i vreun cuvânt de prisos. Recordul personal a fost o de 3 pagini și jumătate de note scrise pentru 17 volume de dosar. Da. da, doar cu atât, cu sinteza sintezelor, se poate obține soluția pe care o vrei, nu cu „povestea vieții” pusă pe hârtie. (norocul meu că am avut o clientă care știa că nu trebuie să scrii „enshpe” sau „j'dă” pagini cu vorbe de prisos spre a obține ceea ce vrei, altminteri i-aș fi părut cam „blondă”).
Grănițuirea este o cauză destul de tehnică.
La ce vă folosește, mai exact, informarea judecătorului cu privire la cine o fi înjurat (jignit) mai tare pe lângă ori peste același ori altă parte de gard („inclusiv cel în litigiu”)!? Vă aflați în treabă. Îi dați de-airea de citit, că n-o avea destul.
Ce să faceți mai departe? Ascultați-vă avocatul că zice bine ce zice