Din punct de vedere legal:
Statul protejează drepturile copilului (si bine face) astfel ca acestea nu pot face obiectul unor tranzacții.
Copilul nascut într-o casatorie, are ca tată pe soțul mamei. Este o prezumție care poate fi răsturnată doar dovedind ca tatal real este alt barbat.
Sotul, prezumat tată, are drepturi și obligații fata de copil, insa nu este obligatoriu sa le si exercite efectiv, daca nu il obligati dvs. Daca doriti sa va asigurati ca nu o face, revenim la primul punct.
Daca vreti sa evitati prezumtia ar trebui sa divorțați (procedura convențională este rapida) si sa declarati pe răspunderea dvs ca nu puteti determina tatăl copilului. Acesta din urma va putea insa, odată ajuns major, sa ceara stabilirea paternitatii.
Din punct de vedere social/moral:
Pentru buna dezvoltare a copilului, ar fi ideal ca acesta sa aiba o familie, in sensul legal al termenului sau cel puțin doi parinti care se se implice in cresterea si educarea sa, pentru a nu dezvolta ulterior tulburari de comportament, depresii etc. Copilul se va intreba întotdeauna, comparadu-se cu ceilalți, cine este tatal său și va cauta sa il identifice, va dori sa il cunoasca pentru a se cunoaste pe sine. Riscati sa va condamne candva pentru actiunile de acum
Anducus40 a scris:
Bună dimineața! Sunt căsătorită dar despărțită și locuim separat de un an de zile. Dorim sa facem un copil dar înainte as vrea sa știu dacă se poate face un act notarial prin care tatăl renunță la drepturile părintești (custodie, vizita etc...) iar eu renunț la toate drepturile materiale din partea lui (pensie alimentara, nume pe certificat de naștere ...)? Copilul se va naște în timpul căsătoriei pentru ca momentan nu vom divorța. Mulțumesc!