Ma confrunt cu o situatie putin ciudata....
Sotul meu, pe vremea cand era singur a cumparat un apartament, pe care ulterior l-a vandut.
Bun.
S-a trezit acum dat in judecata de catre vanzatorul respectivului apartament care cere "constatarea nulitatii absolute si revenirea la situatia anterioara " pe motiv ca el nu s-a prezentat cu sotia cand a instrainat partamentul ci cu alta persoana:O, fapt ptr care a facut si inchisoare ( sotia sa, actualmente decedata a facut plangere penala probabil impotriva lui). Invoca art.966 Cod civil :"Obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa, sau nelicita, nu poate avea nici un efect
Mentionez ca apartamentul era proprietatea lui si a sotiei lui.
Despre faptul ca sotia lui nu s-a prezentat la notar nu a avut nimeni cunostinta ( a fost probabil o persoana asemanatoare, sotul nu-si mai aminteste exact).
Intrebarea mea este ca inainte de se face apararea pe fond (am gasit ceva spete asemenatoare, in care daca cel vinovat isi recunoaste vina ca probatoriu la cererea de chemare in judecata cerand anularea unui act, cam pierde procesele deoarece este doar reaua sa vointa nu si a cumparatorului), insa ma intreb daca nu pot invoca exceptia lipsei calitatii procesuale active a respectivului domn.
In fond omul a incasat banii, asadar nu a fost prejudiciat in nici un fel (din contra), a savarsit o fapta penala....
Am inteles ca o astfel de cerere o poate face orice persoana care prezinta un interes.........ce interes are daca a incasat banii?
Ma gandesc ca singura persoana indreptatita sa formuleze cererea era sotia, care a decedat intre timp.
ONTRACT DE VANZARE-CUMPARARE - decizia nr.3184/2000
VANZAREA LUCRULUI ALTUIA. CONDITII PENTRU EXISTENTA NULITATII ABSOLUTE. INVOCAREA NULITATII DE CATRE PARTEA AFLATA IN CULPA Data publicarii: 2003-06-01
Tematica: Civil
Nota: 0
________________________________________
CONTRACT DE VANZARE-CUMPARARE
VANZAREA LUCRULUI ALTUIA. CONDITII PENTRU EXISTENTA NULITATII ABSOLUTE. INVOCAREA NULITATII DE CATRE PARTEA AFLATA IN CULPA
Reclamantul C.G.M.B. a chemat in judecata pe paratul C.D. solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare incheiat cu paratul cu privire la apartamentul nr.1 din imobilul situat in sectorul 1, pentru cauza ilicita.
T.I.I.M. si T.I.I.L. au formulat cerere de interventie principala, solicitand constatarea nulitatii aceluiasi contract pentu cauza ilicita si pentru faptul ca vanzatorul nu a fost de buna credinta, cunoscand ca prin sentinta civila nr.10127/1996 pronuntata de Judecatoria sector 1 Bucuresti, imobilul le-a fost restituit in deplina proprietate si posesie.
Prin sentinta civila nr.18383/05.11.1999 instanta a admis actiunea principala si cererea de interventie pe fond si drept consecinta a constatat nulitatea contractului de vanzare-cumparare.
Prima instanta a retinut ca apartamentul ce a facut obiectul contractului de vanzare-cumparare era litigios, fiind revendicat in justitie, de catre intervenienti. Astfel, contractul s-a incheiat la data de 02.04.1997, iar actiunea in revendicare a fost promovata la 28.05.1995, fiind admisa de instanta la 22.10.1996.
In consecinta, incheierea contractului s-a facut de un neproprietar, ceea ce atrage nulitatea actului pentru cauza ilicita, conform art.968, 962 si urm. C.civ.
Paratul a declarat apel impotriva acestei sentintei.
Tribunalul Bucuresti, sectia a IV-a civila, prin decizia civila nr.1547/09.05.2000 a respins apelul ca nefondat, apreciind ca actul de vanzare-cumparare este lovit de nulitate absoluta, intrucat, indiferent daca hotararea de retrocedare era sau nu definitiva la data perfectarii vanzarii, bunul ce a facut obiectul sau era litigios, insa potrivit art.1 alin.6 din Legea 112/1995, procedura administrativa de vanzare catre chiriasi este suspendata de drept, pana la solutionarea irevocabila a cererilor de revendicare.
Decizia a fost recurata de catre parat pentru urmatoarele motive:
Reclamantul C.G.M.B. si-a invocat propria culpa pentru a obtine nulitatea contractului pentru cauza ilicita incalcandu-se astfel principiul ca ?nimeni nu-si poate invoca propria culpa?, cu atat mai mult cu cat, la data cumpararii, recurentul nu cunostea faptul ca fostul proprietar se judeca cu statul pentru apartamentul supus vanzarii.
Recursul declarat in cauza este fondat.
In dezvoltarea acestui motiv, recurentul a aratat ca desfiintarea contractului pentru cauza ilicita nu se putea dispune, pe de o parte pentru ca intimatul si-a invocat propria culpa pentru a obtine nulitatea contractului, iar pe de alta parte recurentul - cumparator nu a cunoscut, la data cumpararii, ca bunul asupra caruia a contractat era revendicat de fostul proprietar.
Deci, critica vizeaza gresita aplicare a dispozitiilor art.968 C.civ., care reglementeaza cauza ilicita, ca motiv de nulitate absoluta a actului juridic.
Principiul ca nimeni nu-si poate invoca propria culpa pentru a obtine protectia unui drept (nemo auditur propriam turpitudinem allegans) nu poate opera in cauza fata de caracterul absolut al nulitatii pe care reclamantul si-a intemeiat actiunea; nulitatea absoluta a unui act juridic poate fi invocata de orice persoana care justifica un interes; ori reclamantul C.G.M.B. si-a justificat interesul de a cere nulitatea contractului incheiat cu paratul ? recurent, prin aceea ca a fost obligat printr-o hotarare definitiva si irevocabila sa lase in deplina proprietate si posesie imobilul vandut adevaratului proprietar.
Hotararea atacata este insa nelegala, intrucat confirma solutia primei instante de desfintare a contractului pentru cauza ilicita, in conditiile in care in raport de art.968 C.civ. acest motiv de nulitate este determinat, in cazul vanzarii lucrului altuia, de reaua-credinta a ambelor parti contractante, constand in reprezentarea lucrului vandut; cauza ilicita nu poate fi retinuta cand doar vanzatorul a fost de rea-credinta, cum gresit s-a apreciat in cauza.
Numai atunci cand se constata reaua-credinta a ambelor parti contractante, vanzarea lucrului altuia reprezinta o operatiune speculativa, a carei cauza este ilicita si de aceea este nula absolut in baza art.966 si 968 C.civ., situatie care nu se regaseste in cauza de fata.
In speta, reaua-credinta a vanzatorului C.G.M.B. este evidenta, pentru ca fiind parte in procesul de revendicare intentat de fostii proprietari, avea cunostinta de situatia juridica a bunului.
Cumparatorul, respectiv recurentul, nu a figurat insa ca parte in procesul de revendicare si nici din nici un alt mijloc de proba administrat in cauza nu rezulta ca acesta a avut cunostinta, la momentul incheierii contractului, despre revendicarea imobilului de catre fostii proprietari, asa incat, reaua lui credinta nefiind dovedita, conditiile cauzei ilicite, decurgand din art.968 C.civ., nu sunt indeplinite.
Pe de alta parte, nici reclamantul, nici intervenientii nu au invocat in cererile lor reaua-credinta a cumparatorului, respectiv ca acesta cunostea ca bunul vandut este litigios.
Avand in vedere cele mentionate, desfiintarea contractului pentru cauza ilicita este rezultatul aplicarii gresite a dispozitiilor art.968 C.civ., ceea ce face incident in cauza motivul de casare prevazut de art.304 pct.9 C.pr.civ., in raport de care recursul paratului va fi admis.
Sectia a IV-a civila, decizia nr.3184/2000
Prima instanta a dat castig de cauza reclamantului, care era si in culpa, dupa care paratul a castigat recursul, as fi dorit sa ne se ajunga asa de departe deoarece, dupa parerea mea as putea invoca lipsa calitatii procesuale active avand in vedere lipsa de interes a reclamantului deoarece acesta nu a fost prezudiciat in nici un fel, chiar a incasat toti banii din vanzarea apartamentului.
buna ziua!
eu inteleg ca actiunea a fost promovata de catre sotia vanzatorului care nu a venit la semnarea actului, ori aceasta are un interes in cerere, si mai are si calitate procesuala.
avocatnet.ro explicăm legislația
anapopa21 
Dragut