Daca vanzatorul era de buna credinta (adica se crede proprietar) vanzarea bunului altuia produce o nulitate relativa pentru ca adevaratul proprietar poate sa confirme vanzarea.
Nulitatea absolută a vanzări lucrului altuia are ca punct de plecare imprejurarea ca partile incheie contractul ştiind că lucrul vândut este proprietatea altei persoane.
Ca urmare actul juridic astfel incheiat este fondat pe o cauză ilicită sau fraudă.
Daca insa cumparatorul este de buna credinta aceasta il va proteja pentru ca principiul acesta al protejarii bunei-credinte este de nivel ridicat (eu ierarhizez principiile :) )
Asadar, daca cumparatorul este de buna-credinta vanzarea lucrului altuia nu produce nulitate pentru ca dobanditorul este aparat de buna credinta. Vanzatorul va fi insa, desigur, responsabil pentru frauda sa.
Evictiune
Doncean
Vanzatorul si cumparatorul, in asociere, nu urmeaza sfatul Notarului care se disculpa. Se elibereaza act notarial fortat. Cum definiti evictiunea? (vezi toată discuția)