Hristos a inviat! Vin cu o intrebare catre specialisti. Am avut ...

nu v-a obligat nimeni sa o acceptati, daca v-au chemat, erau indicii ca ati acceptat-o tacit, depuneti intamoinare si scriati ca sunteti straina de ea.
In ce priveste numele, e o eroare materiala.
Dati detalii despre speta.
V-ati aparat la proces?

Buna ziua, nu erau indicii ca am acceptat-o tacit, actele de conservare nu reprezinta o acceptare tacita, faptul ca locuiesc la adresa tatalui, nu inseamna ca vreau si mostenirea lui, faptul ca chemat in fata instantei ca "mostenitor" e obligare de acceptare, eu sunt prezumtiv mostenitor, drept dovada ca s-a terminat procesul, m-am aparat ca m-a chemat, dar in calitate de ? Ca eu daca refuz mostenirea, raman cu datoriile "de mostenitor" ale instantei...Mai exact acum, s-a descoperit ca exista un alt mostenitor asupra acelui spatiu discutat in instanta, deci? Exact cum am spus, pana la urma, e valabila partea cu nimeni nu poate fi obligat sa accepte mostenirea? Sau instanta hotarareste de la sine putere, care cum sunt mostenitorii, ca la intrebarea instantei absurde de altfel, sunteti mostenitor-ul lui x ( logic sunt copilului lui, dar asta nu inseamna ca accept sau nu mostenirea!). Ea nefiind dezbatuta pana acum!

PS: nu am facut nici un demers de acceptare, nici macar tacit. Doar locuiesc la adresa, de la 9 ani, deci nu cred ca se pune!

Doar locuiesc la adresa, de la 9 ani, deci nu cred ca se pune!

asta ar fi un indiciu ca ati acceptat.
daca ziceti ca nu, depuneati intampinare, scriati ca nu, mai exact ca sunteti straina.
cine v-a chemat in judecata si de ce ?

Pentru o revendicare imobiliara, un anumit individ care a reusit sa "intabuleze un pod", adica o co-proprietate fortata. Ceea ce rezulta ca acest proces, ar fi trebuit din punct de vedere legal sa fie judecat de catre mostenitorii "acceptatari" Eu personal sunt succesibil de mostenire, insa acceptarea mostenirii nu se face oral si nici fortat "prin chemarea in judecata", de accea ce vreau sa inteleg, poate nu ma pricep eu, insa din punct de vedere legal, acest proces s-a judecat prin incalcarea dreptului meu de renuntare sau acceptare a mosternirii, fortandu-ma astfel sa accept mosternirea, fiindca eu acum trebuie sa platesc despagubiri pentru un bun, care din punct de vedere legal, nu este acceptat de mine inca. Iar eu stiu ca in momentul in care accept mostenirea, preiau activele si pasivele defunctului, nu inainte si faptul ca sunt copilul acestuia, nu rezulta ca sunt si obligata sa accept mostenirea. Acest proces a fost judecat, pierdut insa intr-un mod absurd, dar pe mine ma framanta inca aceasta intrebare. In calitate de ce am stat in fata instantei? Pai asa mai are buletin aici si fostul sot, matusa mea (care defapt e mostenitorul acelui spatiu), cat si alte persone, asta nu inseamna ca toti acceptam, stau aici sa am grija de mama si sincer n-am avut nevoie de mosteniri, fiindca eu consider ca e munca parintilor mei, deci mama trebuie sa dispuna de ea cat traieste...