Dacă angajatorul nu are producție este corect ca eu sa stau ...

Prima variantă este prevăzută de art. 53 alin (1), cu respectarea dispozițiilor alin (2) – „Pe durata reducerii și/sau a întreruperii temporare a activității, salariații implicați în activitatea redusă sau întreruptă, care nu mai desfășoară activitate, beneficiază de o indemnizație, plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat”, pentru că avem în vedere o reducere sau întrerupere temporară.

A doua soluție la îndemâna angajatorului este prevăzută de art. 122 alin (3) din Codul muncii - în perioada în care activitatea este redusă, angajatorul poate acorda zile libere plătite, acestea putând fi compensate cu orele suplimentare care vor fi prestate în următoarele 12 luni.

Diferența dintre cele două soluții prevăzute de Codul muncii este evidentă: în primul caz, angajatorul va achita 75% din salariu și zilele respective vor fi evidențiate corespunzător, iar în cel de-al doilea, salariații vor beneficia de salariul integral, iar munca suplimentară pe care o vor presta în următoarele 12 luni va compensa, pentru început, zilele libere plătite primite.