Succesiune Franta

În legislația franceza

În legislația franceză, în lipsa unui testament, succesiunea se efectuează în felul următor:

Dacă în urma decedatului a rămas soțul/soția, înainte de soluționarea succesiunii în sine, este necesar mai întâi să se lichideze regimul matrimonial care exista între soți. După lichidarea regimului matrimonial, se aplică următoarele principii:
Dacă în urma decedatului au rămas soțul/soția și copii, soțul/soția dispune de un drept de opțiune. Acesta poate alege între uzufructul tuturor bunurilor existente sau un sfert din moștenire atunci când toți copiii sunt comuni celor doi soți și, respectiv, un sfert din moștenire atunci când unul sau mai mulți copii nu sunt comuni celor doi soți (articolul 757 din Codul civil).

Dacă în urma decedatului rămân soțul/soția și ascendenți, soțul/soția primește jumătate din succesiune, iar tatăl și mama câte un sfert din succesiune. În cazul în care unul dintre ascendenți este predecedat, sfertul îi revine soțului/soției (articolul 757-1 din Codul civil).
Atunci când nu există nici ascendenți, nici descendenți, întreaga succesiune îi revine soțului supraviețuitor ( ). Prin derogare de la articolul 757-2 din Codul civil, în cazul în care nu există ascendenți, frații și surorile defunctului sau descendenții acestora primesc jumătate din bunurile în natură din succesiune care au fost primite de către defunct din partea ascendenților săi prin moștenire sau prin donație. Acesta este dreptul de recuperare (articolul 757-3 din Codul civi). Toate celelalte bunuri îi revin soțului supraviețuitor.

În Franța, în materie de succesiune, competența îi revine notarului. Intervenția acestuia este obligatorie în cazul bunurilor imobiliare în succesiune.
Intervenția notarului este facultativă în lipsa unor bunuri imobiliare.
Notarul stabilește succesiunea în actul de notorietate și redactează atestatele imobiliare care permit constatarea transmiterii bunurilor imobiliare ca urmare a
decesului; notarul asistă moștenitorii în vederea îndeplinirii obligațiilor lor fiscale (redactarea și depunerea declarației de succesiune în termenul prevăzut și
plata taxelor de succesiune); în cazul în care compunerea masei succesorale permite aceasta și în funcție de numărul de moștenitori și de voința acestora,
notarul organizează repartizarea masei succesorale între moștenitori, întocmind un act de partaj.
În cazul unui litigiu, competența materială și teritorială îi revine tribunalului regional din locul deschiderii succesiunii. Acesta are o competență exclusivă.
file:///C:/Users/RazvanDell/Downloads/23072023_ro.pdf

Va multumesc pentru informatii, dar nu m-am lamurit cu faptul ca eu trebuie sa-i dau din banii mei (contul meu persoanl) copilului dufunctului, copil care mie imi este vitreg (nu l-am adoptat), copilul fiind dintr-o casatorie anterioare a defunctului.