PARTAJ SUCCESORAL

Question

Discuție deschisă în Drept civil - moşteniri, drept de proprietate şi altele

PARTAJ SUCCESORAL

Avocat 12:54, 6 Octombrie 2006

Va propun urmatoarea speta:

Tatal decedat in 2004 raminind o sotie supravietuitoare si o fiica. La data mortii sale nu are bunuri imobile, apartamentul sau fiind instrainat in timpul vietii unui tert - fiu al sotiei dintr-o alta casatorie. Sotia supravietuitoare locuieste in continuare in acel imobil. In 2004, notarul este sesizat cu deschiderea succesiunii, anunta sotia care ascunde ca sotul ar avea o fiica, aduce actele imobilului vindut cu mult inainte si, neexistind bunuri imobile, dosarul se suspenda.
In 2006, sotul defunct primeste un titlu de proprietate pentru un teren pentru care avea un PV de punere in posesie din 1995 prin constituirea dreptului de proprietate in baza Legii 18/1991. In acel moment, sotia aduce titlul la notar si anunta ca defunctul are o fiica. Notarul instiinteaza pe fiica ce locuieste la 1000 km departare, care trimite un imputernicit la notar in vederea acceptarii si dezbaterii succesiunii. Cind acesta ajunge in fata notarului impreuna cu sotia supravietuitoare, aceasta face scandal si pleaca. Notarul a dat verbal un alt termen in cauza, sotia a spus ca nu poate veni, fiica defunctului a anuntat telefonic acest aspect notarului care a spus ca va da un alt termen, dar nu l-a mai dat. Dupa citeva luni, sotia defunctului depune cerere la notar pentru suspendarea dosarului succesoral deoarece a inaintat actiune de partaj succesoral.
La notar sotia nu a dat o declaratie expresa de acceptare a succesiunii.
In instanta, sotia solicita sa se constate ca terenul este bun comun, fiind obtinut in timpul casatoriei cu defunctul in baza Legii 18/1991 (titlul este emis la 2 ani de la decesul defunctului), ca masa succesorala include 1/2 din teren si ca aceasta ii revine in calitate de singura mostenitoare acceptanta, deoarece fiica nu a acceptat succesiunea in cele 6 luni de la deschiderea succesiunii.

Ce parere aveti cu privire la pozitia reclamantei?#-o

Are terenul caracterul de bun comun? Acesta, in primul rind, nu exista la data mortii lui de cuius si a fost constituit dreptul de proprietate in baza Legii nr. 18/1991.#-o

La data deschiderii succesiunii, in fata notarului, sotia supravietuitoare a ascuns existenta fiicei defunctului, spunind ca nu are descendenti. La primul termen la care notarul a instiintat despre dezbaterea succesiunii pe fiica, aceasta a trimis reprezentant cu procura in vederea acceptarii si dezbaterii succesiunii. Are aceasta situatie relevanta in ceea ce priveste acceptarea expresa a fiicei dupa cele 6 luni, avind in vedere ca sotia a declarat mincinos ca defunctul nu are descendenti, si fiica nu a avut cunostinta de dezbaterea successiunii?#-o

5 mesaje

11315 vizualizări

3 participanți

Cel mai recent răspuns: , utilizator 21:24, 7 Octombrie 2006

Vezi răspuns

~ final discuție ~

Alte discuții în legătură

Succesiune.tata decedat. buna ziua,in legatura cu succesiunea am si eu mai multe nelamuriri si anume: inainte de toate,cazul este urmatorul:tatal a decedat,mostenitori sunt sotia,si ... (vezi toată discuția)

Certificat de mostenitor Buna ziua am o intrebare va rog ajutati-ma. In 1987 dupa moartea socrului ,am fost la notar cu sotia defunctului si cu copii lui-este vorba despre bunuri ... (vezi toată discuția)

Succesiune: obligatorie in 6 luni de la deces? In ianuarie anul acesta a decedat tatal meu; de la Primarie ni s-a spus ca in termen de 6 luni trebuie sa facem o succesiune (si pt asta, sa iau legatura cu un ... (vezi toată discuția)

ne_nicku Utilizator · Answer 1 · 2006-10-06 20:12:00

Treaba cu atitudinea sotiei (SS - cum le spun eu ;)) e incurcata, intr-adevar, si mai ales pentru cel ce va reprezenta fiica in proces.
Cu privire la teren, treaba nu mi se pare prea alambicata. Terenul nu e bun comun da nu pe considerentul ca s-ar fi eliberat titlul dupa decesul acestuia (pt ca, in acest caz, nici decedatul nu ar fi proprietar).
SS, fiind mostenitor rezervatar, are dreptul ei din imobil, respectiv 1/8 din intreg bunul.
Fiica nu poate fi considerata neacceptatnta a succesiunii tatalui cu privire la teren. Pe langa alte motive, unul ar fi faptul ca, la data deschiderii succesiunii terenul nu facea parte din masa de impartit, astfel ca nu putea renunta la ceva ce nu era.

Corina Capotã Avocat · Answer 2 · 2006-10-06 21:24:29

Daca nu este bun comun, atunci cum poate ca SS sa aiba 1/8 din teren?
Bunul nu poate fi comun, nu pentru ca nu exista la data decesului defunctului, ci pentru ca este constituit dreptul de proprietate al defunctului in baza Legii 18/1991 in calitate de mostenitor, or acest bun nu poate avea calitatea de bun comun tocmai pe acest considerent.
Cu privire la termenul de prescriptie de 6 luni in care, teoretic, părtile nu si-au exprimat dreptul de optiune succesorala: poate o parte sau alta sa opuna exceptia lipsei calitatii procesuale a celeilalte parti pe motiv ca nu a acceptat mostenirea in cele 6 luni de la deschiderea succesiunii? #-o

themis Utilizator · Answer 3 · 2006-10-06 22:42:13

Acceptarea succesiunii poate îmbrăca două forme: acceptarea expresă şi acceptarea tacită. În lipsa actelor de acceptare expresă a succesiunii, urmează ca instanţa să constate dacă actele şi faptele moştenitorilor întrunesc condiţiile acceptării tacite.
Dacă terenul a fost dobîndit de defunct în temeiul L.18/1991 prin constituirea dreptului de proprietate, acesta nu poate fi, în opinia mea, decît bun propriu, urmînd a intra în întregime în masa succesorală.
Cota soţiei supravieţuitoare este de 1/4 din masa succesorală, nu 1/8. Iar despre calitatea de moştenitor rezervatar a acesteia nu avem de ce discuta, atîta vreme cît nu se pune problema moştenirii testamentare. Nu rezultă din speţă că de cujus ar fi lăsat un testament sau că ar fi făcut, în timpul vieţii, liberalităţi, prin care să încalce rezerva soţiei supravieţuitoare.
Dezbaterea succesiunii nu are nicio relevanţă în ceea ce priveşte acceptarea expresă. Termenul de acceptare nu curge de la data începerii dezbaterii succesiunii, ci de la data deschiderii acesteia. Iar succesiunea se deschide prin moarte, deci termenul curge de la data decesului lui de cujus.
De asemenea, nu are relevanţă pozitia soţiei supravieţuitoare, declaraţia acesteia privind inexistenţa altor moştenitori. Această declaraţie poate fi analizată eventual sub aspect penal, dar ea nu a influenţat în niciun fel dezbaterea succesorală.
Dacă terenul exista sau nu în patrimoniul defunctului la data decesului său, se poate discuta. Ceea ce este însă indiscutabil este faptul că actul de acceptare (ca şi cel de renunţare de altfel) priveşte succesiunea în integralitatea ei. Succesiunea nu se acceptă "pe bunuri", opţiunea succesorală nu poate fi divizată în acest fel. Acceptarea nu poate fi decît cea definită de codul civil: fie pură şi simplă, fie sub beneficiu de inventar. Prin urmare, cel care a acceptat succesiunea urmează să culeagă şi bunurile care vor fi descoperite ulterior ca făcînd parte din patrimoniul lui de cujus la data decesului său, iar cel care a renunţat la succesiune nu va putea invoca niciun drept asupra acestor bunuri în temeiul susţinerii că el a renunţat doar la acele bunuri a căror existanţă era cunoscută la data renunţării.
În principiu, în cadrul procesului, oricare din părţi poate opune orice excepţie. Libertatea în acest sens nu este îngrădită. Mai rămîne doar să poată susţine, cu argumente juridice, toate acele excepţii. Iar instanţa se va pronunţa asupra lor.

ne_nicku Utilizator · Answer 4 · 2006-10-07 21:24:34

Mai exista o treia forma de acceptare - cea sub beneficiu de inventar.
Cota pe care am scrs-o - 1/8 - trebuai privita in context si anume reprezenta rezerva, adica 1/2 din cota ei legala care este, intr-adevar de 1/4.
In speta s-ar putea vorbi si de o suspendare a celor 6 luni - motivele temeinice in care mostenitorul nu a putut exercita dreptul de optiune.
Oricum, consider ca aici a avut loc o acceptare voluntara tacita, procura data in vederea dezbaterii succesiunii indeplinind conditiile impuse de legiuitor: actul sa nu poata fi facut decat in calitat ede mostenitor si actul sa presupuna neaparat intentia de a accepta.