Daca vreau sa imi sustin argumentele in apel inclusiv prin alte ...

Practica judiciara nu este izvor de drept .. decat anumite decizii sunt obligatorii pentru instante.. totusi ar fi buna pentru dvs o speta judecata de instanta la care aveti litigiu..

Speta dvs are relevanta 0.pt judecător,instantele sunt.obligate sa tina cont doar de RIL uri ,decizii dezlegare chestiuni de drept și de deciziii CCR.Dvs puteți sa încercați șansele de admitere a apelului sunt mici ..Si nu e vorba doar de toată povestea dvs cu lipsa reconventionalei ci de practica instantelor de a stabili domiciliul minorului.la mama.si ,,, custodia"comuna.Chiar dacă minorul.audiat ar fi spus ca vrea sa stea cu dvs tot nu ar fi contat 100%.oricum.pt liniștea dvs puteți sa încercați și sa faceți cum credeți, cine știe poate sunteți cazul fericit care o sa nimerească la un judecător luminat..Puteti cita din speta respectivabin motivele de apel și eventual anexati speta în totalitate..

In cazul meu concret, toate criteriile privind interesul superior al copilului sunt in favoarea mea, inclusiv depozitia minorului de 13 ani. Domiciliul sotilor este comun. Chiar ancheta psihosociala a recomandat locuinta la tata, conform dorintei copilului. Instanta a motivat incredintarea (cu locuinta) catre mama exclusiv prin lipsa reconventionalei. Ori interesul superior trebuie sa prevaleze asupra oricarei cereri si oricarui interes al partilor. Am gasit o astfel de speta de apel in care s-a decis ca "lipsa cererii reconventionalei e irelevanta relativ la stabilirea interesului superior...", dar daca ziceti ca nu are valoare de lucru judecat decat daca e de la CCR, ma bazez doar pe argumentele mele. Mie, ca nejurist, mi se pare logic ca treaba cu prevalarea interesului superior sa nu fie legata de proceduri si cereri.

Daca judecatorii nu sunt luminati, la ce ne mai zbatem atat? Justitia, dupa ce ca "e oarba", mai e si cu spirit de turma?

Am citit și eu, de curiozitate, celelalte postări ale dvs.
Înțeleg rațiunea pentru care nu ați formulat o cerere reconvențională privind stabilirea locuinței minorului (v-ați opus divorțului). Are sens, în simțul comun.
Dar, ca avocat, v-aș fi spus, probabil, parafrazându-l pe Vergiliu: Lăsați orice logică a bunului-simț, voi cei care intrați.

Intrebare: NIci prin întâmpinare n-ați strecurat vreo vorbă, măcar așa ca-n exprimarea însoțitorilor de zbor: "în situația puțin probabilă a depresurizării..."?

Exemplul acesta nu l-am ales la întâmplare. Metaforic, dar sugestiv exprimat, ați omis să vă puneți, mai întâi, propria mască. Înțelegeți oare ce mesaj ați transmis prin lipsa acelei cereri?
Sunt șanse la instanța superioară, Dar ar fi preferabil să nu încercați cu "practica" instanței din Poplaca (și nu pentru că nu există vreo judecătorie in Poplaca).

Instanța este obligată să se pronunțe cu privire la locuința copilului după divorț, chiar dacă acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divorț. Vedeți art. 919 alin 2 cpc.
Qui potest plus, potest minus.