Probleme cu socrii, amenintari cu moartea

Bună seara! Eu sunt Cătălina, am 21 de ani și locuiesc în București. Sunt din Iași, însă, urmez studii universitare în București.
Sunt împreună cu iubitul meu de aproape 3 ani, ne cunoaștem din vara dinaintea inceperii facultatii. Am vorbit, am lucrat impreuna in cadrul unei asociatii de voluntariat, ne-am placut, am decis că dorim sa formam un cuplu.
La inceput, imediat după ce am hotarat ca suntem impreuna, s-a decis sa ne faca o vizita foarte rapida, anuntata cu 2 zile inainte, fara drept de apel asupra faptului daca suntem de acord sa vina sau nu, fiind si o perioada foarte incarcata la facultati (eu urmez cursurile a doua facultati diferite). Nu am refuzat acest lucru, a fost ok, dupa ce a controlat toate dulapurile și toate sertarele din apartament, pentru a se asigura că "puiul" ei are tot ce ii trebuie. Nu ne mutasem impreuna, insa, ne petreceam foarte mult timp impreuna deoarece urmam cursurile unei facultati impreuna si invatam impreuna, lucram la proiecte impreuna, facand parte si din centrul de cercetare, ne-a fost foarte usor sa lucram impreuna din acelasi loc (prima luna de relatie).
Iubitul meu mi-a povestit ca mama lui nu este chiar cea mai draguta persoana si ca este foarte narcisista si avara. Isi dorea ca noi sa avem o relatie buna insa m-a avertizat cu privire la acest lucru, avand probleme si in relatiile anterioare dar si in relatia mama-fiu.
Tatal sau este cu 12 ani mai mare decat mama sa, nu se inteleg bine deloc, fiecare are banii lui, se impart cheltuielile la doi, ea nu primeste atentie de la el, consuma mult alcool, uneori devenind agresiv atat verbal cat si fizic.
Dupa o perioada de timp, ne-am mutat impreuna, lucrurile mergand bine, insa, viitoarea mea soacră dorea foarte multe detalii cu privire la programul nostru, ceea ce ii gatesc eu, cand o fac, cum o fac, daca "sunt ca ale lui mami", daca ii spal hainele, daca i le calc, cum i le impaturesc, etc. ; de ce sa ma duc eu la facultate in loc sa ii gatesc lui exact ceea ce manca acasa, si, multe altele. Mi s-a parut foarte ciudat si m-am simtit deranjata si ofensata in acelasi timp pentru ca nu sunt de acord ca cineva sa imi faca un anumit program sau sa decida ceea ce fac eu in casa mea (locul unde locuiesc este o chirie, pe numele meu, in momentul intamplarii povestite).
La un moment dat, am mers pentru prima data la el acasa, am stat impreuna in camera lui, am ajuns seara destul de tarziu, 21:30-21:45. Am luat masa impreuna, parintii lui avand un comportament vulgar si un limbaj licentios, certandu-se, dupa ce tatal consumase alcool.
Am stat impreuna in aceeasi camera, in camera iubitului meu, am dormit impreuna, iar, dimineata am avut o surpriza: ne-am trezit cu mama lui intrand peste noi in camera, si, asezandu-se in pat, pe pieptul lui. Moment in care el a reactionat si a scos-o afara, spunandu-i ca nu este normal asa ceva si ca el nu este persoana cu care trebuie sa faca asta.
Ulterior, timpul a trecut, iar dupa diverse discutii in care el i-a explicat ca este foarte ciudat si foarte urat ceea ce face, a incepur sa se imbrace provocator in fata lui: pantaloni foarte scurti, aplecandu-se in fata lui si... vederea fiind una... da. Intelegeti dvs. Tricouri cu un decolteu enorm, asezandu-se in fata lui provocator, uneori in bratele lui, luandu-l de gat si pupandu-l pe obraz... multele altele pe care el le-a respins vehement, avand certuri cu ea din cauza acestor lucruri.
Tin sa mentionez ca el este un deschis, minunat, lucreaza, ajuta la treburi prin casa, ma sustine, are note bune, un barbat extraordinar, dupa cum se spune, insa, exact cum a precizat si el: nu crescut asa cum trebuie de parinti ci educat de scoala si de profesori, avand chiar si un diriginte extraordinar care i-a fost si mentor la concursurile internationale de robotica, considerandu-l ca un tata si primind lectii ca de la un adevarat parinte. Copilaria lui a fost una destul de mediocra, parintii nu i-au acordat atentie, fiind nevoit ca majoritatea lucrurilor pe care le are sa le cumpere cu bani facuti din pregatiri date altor copii, alocatii, burse, etc.
Iar, in luna iulie 2023 a inceput calvarul. Eu am inceput sa lucrez in cadrul unei multinationale, ca Junior Software Engineer, la inceputul lunii.
Mereu cat eram amandoi in Bucuresti, il suna si pe mine si pe el si ne implora sa mergem acasa, ca ii e dor de noi, etc. Neavand mereu timp (ea voia ca in fiecare saptamana sa mergem la el acasa, ca sa il vada ca nu mai poate de dorul lui, stand la Dambovita), au inceput sa iasa scandaluri, ca din cauza mea nu merge acasa, ca eu l-am schimbat, ca i-am stricat baiatul, vorbindu-mi foarte urat, jignindu-ma, etc. Am mers acasa, cu toate ca eu eram la inceput si nu prea puteam lucra de acasa, am mers si am stat acolo timp de 9 zile care s-au desfasurat in acelasi mod: eu lucram cate 8 ore pe zi, L-V, el statea pentru ca nu avea loc de munca atunci, venea si se punea pe el in pat, urmand o serie de scandaluri si din cauza tatalui sau alcoolic dar si din cauza comportamentului mamei lui.
Jignirile nu s-au oprit si din "handicapata aia de moldoveanca care face spume la gura", nu am mai iesit. La jumatatea lunii iulie, s-a angajat si el la o alta multinationala, acelasi tip de job.
In luna august, bunicul meu a decedat, dupa ce a dus o lupta cu o boala necrutatoare si in cadrul unei operatii, a facut stop cardio respirator... vestea aceasta a venit ca o bomba printe noi, familia noastra fiind foarte unita si neavand probleme de acest gen.
Eram in Bucuresti, lucram de acasa, l-am sunat pe iubitul meu, disperata, i-am spus cele intamplate, si-a luat imediat concediu, a venit acasa, am plecat spre casa mea.
In timpul in care el venea de la munca, mama lui l-a sunat (obisnuieste sa-l deranjeze de la munca, sa-l sune, sa ii dea sute de mesaje, etc.), el i-a spus ca a plecat pentru ca bunicul meu a decedat si mergem la mine acasa (23 august, in weekend-ul dinainte, mersesem la ei, iar, 2 weekend-uri inainte, la mine), au facut amandoi crize de nervi si m-au sunat, amenintandu-ma ca ma omoara, ca mai bine ca a murit bunicul, ca mai bine nu mai facea copii ca sa nu mai exist eu, etc., spunandu-mi ca ii traumatizez copilul si ca nu avem voie sa plecam din Bucuresti, ca nu ne lasa ei, ca el trebuie sa mearga acasa la ei, sa aiba grija de gaini, ca ei pleaca la mare (nu au animale de niciun fel, plecau la mare, am intrebat amandoi in weekend daca au nevoie de ajutor, au spus ca nu...) . Ca am voie sa ma duc la inmormantare doar cu 5 minute inainte. A fost o discutie aprinsa unde i-am spus ca nu imi face nimeni mie programul si nu imi spune nimeni ce am de facut, nici mie, nici lui si ca nu vreau sa vorbesc cu ea. Nu am jignit-o, i-am spus tot pe un ton calm si frumos, cu toate ca eram disperata si plangeam incontinuu.
Iubitul meu a ripostat, le-a zis foarte clar ca nu vor decide ei pentru noi, etc.
Am mers, ne-au deranjat cu un milion de mesaje si de apeluri si acolo.
Am plecat imediat dupa inmormantare la Bucuresti, unde a urmat din nou un intreg scandal ca de ce ne-am dus, ca de ce n-am vrut sa vorbesc cu ea, ca minunea ei are cosmaruri din cauza "mortaciunii" de bunicul (iubitul meu si cu familia mea au o relatie extraordinara si a avut o relatie super cu bunicul meu). Din nou, iubitul meu a ripostat si i-am explicat si eu faptul ca nu este adevarat si avand in vedere ca suntem o familie (suntem si logoditi in acest moment), nu ar trebui sa existe asa ceva si nu decide ea care pleaca si unde pleaca, din punctul ei de vedere, eu ar fi trebuit sa ma duc singura si el sa ramana la Bucuresti sau daca nu vrem sa plecam unul fara celalalt, cum am mentionat mai devreme, sa mergem cu 5 minute inainte de inmormantare.
Chestia asta a durat ceva timp, am mai fost de 2 ori in septembrie la mine acasa pentru a ajuta la pomana de 40 de zile, finalul lui septembrie, si, cu o saptamana inainte de aceasta, am fost impreuna cu mama mea la un spital din Brasov, avand probleme de sanatate. Aceste calatorii, Bucuresti-Iasi, Bucuresti-Targoviste, le facem cu trenul deoarece nu avem masina in acest moment.
La inceputul lui octombrie am fost un weekend acasa la el si am fost ignorata total si batjocorita in fata de catre ei si batandu-si joc de decesul bunicului. Din nou, aceeasi poveste, iubitul meu a ripostat, iar, ca sa nu se mai continue, am vrut sa plecam, moment in care a inceput sa planga si sa faca in toate felurile (s-a aruncat pe pat urland ea, etc). S-a calmat situatia, nu m-a lasat sa mananc 2 zile, care le-am stat, si, cam atat.
In noiembrie am fost amandoi prinsi cu munca si cu facultatea, nu am mai mers nicaieri, fiind foarte obositi. Ea, din octombrie, ne tot zicea: "vineri la ora 7 sunt la voi, nu ma intereseaza daca puteti sau nu, eu vin ca nu am nevoie sa imi spuneti voi cand pot sa vin si daca pot sa vin, ca eu fac ce vreau eu si stau cu iubirea mea (iubitul meu) cand vreau eu. ", din nou, cearta in fiecare saptamana, jigniri la adresa mea, ca a ales prost, ca sunt o ordinara, si, multe altele. El a inceput sa o ignore, sa nu ii mai raspunda la telefon si la mesaje, nimic, insistand intr-un mare fel si daca el nu raspundea, ma suna pe mine injurandu-ma si spunandu-mi ca nu i-am dat telefonul lui sa vorbeasca cu ea toata ziua.
In decembrie, s-a continuat scandalul, toata luna a exagerat cu trimisul pachetelor (trimitea mancare stricata, sau, aproape stricata si resturi din mancarea lor care nu le mai placea), ii spuneam ca nu vrem nimic si ca nu avem nevoie de nimic dar, mereu vina noastra si exemplele tipice cu: "dar copilul lui C vine mereu acasa si mereu ii cere pachet maica-sii, ca copilul lui X e mai bun ca voi si mereu vine, la 2 zile acasa, numai tu (iubitul meu), nu, ca sunteti libidinosi, etc".
Am convenit amandoi sa ramanem in Bucuresti pentru a nu defavoriza pe nimeni, nicio familie, vorbind cu prietenii nostri sa ne petrecem sarbatorile impreuna, cu toate ca parintii mei au avut un comportament exemplar, au inteles situatia, ne-au sfatuit cat mai bine si sa ii respectam cat mai mult, sa lasam de la noi, dar, nu s-a putut asa ca am luat decizia asta de comun-acord.
M-a sunat pe mine pentru ca el nu i-a mai raspuns vreo 3 zile, i-am raspuns, o discutie in care mi-a cerut toate detaliile, ca de ce nu raspunde, la cat vine, la cat pleaca, ce mananca, ce mananca la munca, ca mergem acasa de sarbatori obligatoriu, etc. I-am explicat frumos si foarte clar ca nu, dar, nu am nicio problema daca vor sa vina o zi, pe care o stabilim de comun acord, in care sa fim liberi, sa vina (ca sa scapam de tot calvarul vietii). Bineinteles ca am stabilit prima zi de Craciun sa ne vedem si ne-am trezit cu ei pe 24, seara, la 21:45 in Bucuresti, sunandu-l ca sa mearga sa ii conduca masina pana la apartamentul nostru.
Ne-am speriat si nici nu am fost de acord cu asta, dar, din respect, am pregatit tot pe masa cand au ajuns ei. Cand au ajuns, au intrat in casa si au inceput sa ne controleze toate dulapurile si tot ce aveam, tatal lui abia statea in picioare, era beat si agresiv verbal. Au mancat si au plecat intr-un final. La fel, au adus unele lucruri care din nou erau resturi (cateva sute de grame, 200-300, de salata mucegaita, niste mere stricate, o tipla de salam expirat inceput cu viermi, etc).
La masa s-a uitat incontinuu la iubitul meu si numai l-a atins pe maini, pe picioare, iubitul meu avand o boala facuta din august de la stres, etc. A pus un milion de intrebari despre mancare, ca de ce am facut-o asa, ca de ce nu invers, ca de ce am parul prins asa, ca de ce am hainele alea, ca de ce sunt atat de urata, multe altele, alte discutii din nou.
A inceput iar sa insiste sa mergem la ei de revelion, ei fiind liberi atunci, le-am explicat iar ca nu venim, dar, niciodata nu se poate cu ei. A iesit el afara pana in fata bloculu cu ei cand au plecat si i-au zis faptul ca din cauza mea nu vine el acasa ca il tin fortat aici si ca sunt "...", sir de jigniri adresate mie.
De atunci, el a inceput sa nu mai vorbeasca cu ei, din nou sa ii ignore pentru ca tot ce faceau era sa ne jigneasca si sa ne oblige sa mergem acasa la el. Pe 31 decembrie la ora 18 i-a sunat iubitul meu, am vorbit amandoi si a urmat un intreg scandal ca altii merg acasa si ca noi nu mergem, ca mai bine mor si daca as muri ar fi extraordinar, tatal lui a inceput sa ma faca in toate felurile, si ca sunt buna doar de intretinut relatii intime si odata cand o sa ma prinda o sa ma violeze, ca el este un dobitoc, ca nu stie ce vede la mine, etc, timp in care noi eram deja la prietenii nostri... I-a lasat tot felul de mesaje cu privire la mine si ca suntem in diverse feluri, spunand ca tatal sau a batut-o pe mamaui, amandoi, iar, la 12 l-au sunat si i-au zis "la multi ani, poate anul asta da Dumnezeu si moarte ordinara aia".
M-am simtit ingrozitor, i-a ignorat iar cateva zile (4 zile) moment in care ea a sunat la multinationala la care lucreaza el plangand, cerandu-l pe el la telefon. Fapt pentru care a fost avertizat cu pierderea locului de munca pentru ca a fost deranjat la locul de munca in timpul programului si pentru ca ea a sunat.
A sunat incontinuu de la ora 15 pana la ora 17 pe telefonul sau, iar, atunci, el i-a raspuns, incepand sa ne jigneasca, ca mai bine ar crăpa plamanii in mine sa nu mai auda sau sa ma mai vada vreodata, ca i-am stricat baiatul, ca i-am facut vraji ca sa il tin langa mine, etc, un intreg scandal de 3 ore in care ea nu a vorbit cu mine, doar cu el, in care ne-a facut in toate felurile si ca obligatoriu ea o sa vina peste noi, sa il scoata de aici ca din cauza mea se intampla toate, ca ma da ea afara pe mine de la munca si ca o sa aiba grija sa imi taie mainile si sa mor cu orice pret. Timp in care el i-a inchis telefonul si a blocat-o peste tot, la fel si eu. De 2 zile sunt amandoi blocati peste tot si nu pot ne mai pot suna sau lua legatura cu noi in alt fel.
Stau cu frica in casa, de fiecare data cand aud zgomote imi e frica ca vor intra peste noi, mi-e frica de toata situatia asta, pentru viata noastra, relatia noastra, etc.
El nu doreste sub nicio forma sa mai vorbeasca cu ei, suntem logoditi de la inceputul acestei luni pentru ca ne dorim o familie impreuna, nu a fost sustinut de parinti, nu primeste bani de la ei, etc.
Ce credeti ca ar trebui sa facem in aceste conditii? Care ar fi varianta cea mai buna din toate punctele de vedere pentru a scapa din acest calvar?
Imi cer scuze pentru longivitatea acestui post si va multumesc enorm pentru eventualele raspunsuri!