Buna ziua!
Intr-un proces civil se pune in discutie admiterea unei probe materiale( inregistrari audio) care surprind acte de violenta fizica si psihica( extrem de grave) aplicate unui minor de catre tatal acestuia. Acesta invoca inadmisibiitatea acestora prin faptul ca chipurile au fost obtinute ilegal impotriva bunelor moravuri si aduc atingere vietii private (?!) cf art 74 c civ. Instanta a cerut lamuriri cum au fost prelevate si s-a mentionat ca de pe telefonul copilului. Ce argumente ( texte de lege) se pot invoca va rog frumos in combaterea acestor “teorii”. Din ce am tot citit art 75 c civ impune niste limitari cu trimitere la art 8 si 10 Cedo. Pot sa fiu ajutata va rog foarte foarte mult? Chiar si in privat. Cu recunostinta!
Partea care a invocat inadmisibilitatea probei probabil s-a bazat pe faptul că înregistrarea nu poate fi primită ca probă întrucât persoanele înregistrate nu și-ar fi dat acordul pentru a fi înregistrate și nu au știut că sunt înregistrate.
S-a bazat pe art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului pentru că înregistrarea ar fi fost făcută într-un spațiu privat și ține de viața privată. Cu toate acestea, nu este necesar acordul unei persoane pentru a fi înregistrată, dacă înregistrarea tinde la dovedirea unei infracțiuni.
Art. 8 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului permite unei autorități publice (instanța de judecată) ingerința (în speță, folosirea probei) în dreptul unei persoane la viață privată dacă ingerința este prevăzută de lege, este necesară și dacă are ca scop prevenirea faptelor penale sau protecţia sănătăţii ori a drepturilor şi a libertăţilor altora (în speță, a minorului).
Vă puteți apăra invocând prevederile art. 8 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, arătând că admiterea probei are ca scop atât dovedirea și prevenirea săvârșirii unei infracțiuni față de minor, cât și protejarea dreptului său la sănătate. Proba este admisibilă pentru că încălcarea dreptului la viață privată prin folosirea probei este justificată de atingerea scopurilor mai sus enunțate, mai ales fiindcă este vorba despre niște fapte grave.
Ati anticipat corect motivele pt care solicita inadmisibilitatea probei si va multumesc frumos pt raspunsul acorda, coerent si de mare ajutor.
Toate bune pt dvs!
Va scriu aici, desi am incercat prin mesaj privat, dar nu se poate.
Va rog mult sa ma ajutati pt ca e stringent sa aflu un raspuns pertinent, asa cum prin amabilitatea dvs, reusiti sa oferiti sfaturi clare, concise, extrem de documentate celor aflati in dilema si probleme.
Asadar, in cadrul unei infatisari la un termen de judecata( civil) reclamanta a depus cerere ca in baza art 406 renunta la 2 din 3 petite, insa instanta nu consemneaza deloc in in cuprinsul incheierii dupa deliberare si nici in dispozitivul incheierii acest aspect
In cuprinsul incheierii civile in schimb, se mentioneaza ca “paratul a fost de acord cu renuntarea la judecata “ DAR nu se mentioneaza daca prin interpelarea instantei, s-a notat acest fapt.
Va spun sincer ca nu imi amintesc sa ma fi intrebat instanta acest aspect si mai mult nu sunt de acord cu retragerea petitelor in baza art 406( unde are nevoie de acordul partii opuse DAR ulterior mai poate deschide alte procese pe aceste 2 petite).
Si atunci, avand in vedere ca instanta nu a motivat in dispozitivul incheierii nimic referitor la acest aspect, paratul mai poate repune in discutie aspectul renuntarii? Pt ca nu sunt de acord ca retragerea petitelor sa se faca in temeiul art 406. Doresc sa propun ca renuntarea la petite sa se faca in temeiul art 408, adica sa renunte la dreptul pretins( unde nu are nevoie de acordul partii, SI NU se mai poate judeca vreodata pe aceste petite). Va rog frumos ajutor!
Multumesc mult!