Ba este permisă, cel puțin într-un litigiu de muncă:
Conform
[ link extern ] :
„În consecință, angajatorul, în calitate de persoană juridică, nici direct, nici indirect, nu poate invoca încălcarea dispozițiilor referitoare la viața privată, întrucât nu intră în domeniul de aplicare a textelor protective. În acest sens, interlocutorul discuției înregistrate nu acționează în calitate de persoană fizică, ci în calitate de reprezentant al angajatorului, actele acestuia fiind considerate actele persoanei juridice înseși, potrivit art. 209 și art. 210 C. civ.”
Mai mult:
– dreptul la protecția vieții private nu are caracter absolut; o limitare rezultă din chiar conținutul art. 74 C. civil, conform căruia, pentru a constitui atingere adusă vieții private, fapta de a capta ori de a utiliza vocea unei persoane fără acordul acesteia trebuie să se realizeze într-un spațiu privat, calificarea incintei angajatorului ca fiind un astfel de spațiu fiind discutabilă.
– analiza CEDO pe tărâmul art. 8 din Convenție nu a vizat niciodată ipoteze de protecție a vieții private a angajatorului.
– în anumite materii sunt declarate în mod expres admisibile orice mijloace de probă în dovedirea atingerii unui drept al salariatului (de ex. dacă salariatul reclamă practici discriminatorii ale angajatorului);
– respingerea ca inadmisibilă a probei poate pune probleme pe tărâmul art. 6 din CEDO privind dreptul de acces la justiție;
Relevante sunt și următoarele două articole:
www.avocatnet.ro/articol_574... /