Art. 1191 alin. 1 C. civ.

As vrea sa aflu de la voi niste pareri sau chiar o oarecare noua directie a practicii referitoare la Art. 1191 alin. 1 C. civ., in lumina denominarii monetare.

Daca pana nu demult dovada actelor juridice cu valoare economica se facea exclusiv prin inscrisuri (deoarece valoarea de 250 lei era "de mult apusa"), ce se intampla acum, cand 250 lei inseamna de fapt 2.500.000 lei vechi?

Se pot proba actele juridice a caror valoare economica nu depaseste aceasta suma doar prin martori? Sau in practica s-a conturat ideea cf. careia nu se admite proba cu martori in cazul acestor acte, indiferent de valoare?



Eu unul sustin ideea admisibilitatii probei cu martori.

Exista nenumarate acte juridice sub valoarea de 250 lei (noi) la incheierea carora partile nu se mai obosesc sa redacteze un inscris. Mare parte din persoanele in cauza provin din categorii sociale pentru care este prea complicata semnarea unei hartii, asta ca sa nu mai vorbim de conceperea continutului...

Un al doilea argument ar fi spiritul in care a fost redactat textul de lege. Intentia legiuitorului nu a fost de a interzice proba cu martori in cazul actelor juridice cu valoare economica, ci de a stabili un plafon oarecare peste care acest mijloc de proba sa fie inadmisibil.

Pana la denominare, articolul de lege in cauza nu a putut fi aplicat in integralitatea lui. Era evident ca valoarea respectiva trebuia actualizata, dar nu o putea face nimeni altcineva decat legiuitorul. Orice interpretare in sensul actualizarii valorii respective ar fi fost pana acum nelegala.

Astept parerile voastre. ;)