Plecare definitiva din tara cu copilul pe care practic il cresc singura

Buna ziua,
impreuna cu fostul meu prieten avem un baietel de 3 ani. Nu am fost niciodata casatoriti si ne-am despartit la un an dupa nasterea copilului. Fostul meu prieten nu are surse legale de venit, si contribuie la cresterea copilului cu sume variabile "in functie de disponibilitate", "ca oricum m-au consiliat prietenii ca legal ajung 300 de lei", si "oricum asta e jumatate din cat consuma un copil". De asemenea, ma chinui sa il conving sa o ia macar o zi pe saptamana la el, ca totusi copilul sa aiba un tata si practic, nu doar pe hartie. Daca nu e obosit sau are chef, o ia. Se intampla insa des si sa nu o ia nici acea o zi, pe diverse motive, astfel incat nu doar greul financiar este pe umerii mei, ci mai ales greul fizic in a ma imparti intre job si cresterea copilului, practic fiind singura.
Daca la partea de obligatii totul este optional sau relativ pentru el, in functie de timp, oboseala sau venituri, la partea de drepturi e mult mai rigid, astfel incat de exemplu mi-a fost extrem de greu sa il conving sa imi semneze o procura notariala pentru a merge intr-o excursie in afara tarii cu copilul. De asemenea, datorita faptului ca nu lucreaza cu forme legale, mi-a fost si foarte greu sa prind loc la o gradinita, prioritari fiind copiii ai caror ambii parinti lucreaza.
Atat pentru educatia copilului, cat si pentru un venit mai mare sunt tot mai tentata sa plec cu copilul definitiv in strainatate. Pana acum singurul lucru care ma oprea sau lega era speranta si dorinta ca totusi copilul sa aiba o relatie activa cu tatal, dar se pare ca astept degeaba. Avand in vedere cele descrise mai sus, ca tatal copilului la partea de drepturi e foarte rigid, as dori sa va intreb in ce conditii as putea pleca din tara definitiv, sau in ce mod mi se poate el opune. Precizez faptul ca nu am fost niciodata casatoriti, copilul locuieste la mine de la nastere si e recunoscut de el in certificatul de nastere.
Va multumesc anticipat!