Cabinet de avocat Liliana Grădinaru a scris:
Se poate, insa e bine saa intelegeti inainte cum se dovedeste asta, trebuie vazute probele, discutati cu un avocat, nu e simplu cu stabilirea culpei, prejudiciului, legatura dintre ele... Abuzul e una, falsul e alta... nu imi e clar ce e constatat si de cine.
Instanţa reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul
Poliţistului:
„(1) Poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă,
uniformă şi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată
a statului.”
De asemenea, art. 55 din acelaşi act normativ prevede că ,,încălcarea de către poliţist, cu
vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea sa disciplinară, materială, civilă sau
penală, după caz”.
În măsura în care legea specială, respectiv Statutul poliţistului nu cuprinde prevederi
exprese în ce priveşte răspunderea civilă, acestea se completează cu normele legale ale Codului
administrativ respectiv ale Legii nr. 554/2004, care constituie dispoziţii de drept comun în
materia funcţiei publice.
Problema de drept dedusă judecății constă în a se stabili dacă răspunderea funcționarilor
publici pentru prejudiciul produs cu vinovăție unei persoane, fapta ilicită constând în activitatea
defectuoasă desfăşurată în exercitarea atribuţiilor legale (astfel cum au fost descrise faptele în
8
cererea de chemare în judecată), poate fi atrasă atât în condiţiile Codului Administrativ
coroborate cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004 (în forma în vigoare la data săvârşirii presupusei
fapte ilicite), cât și în baza art. 1349 şi art. 1357 C. civ., texte care reglementează condițiile
angajării răspunderii civile delictuale a celui vinovat de producerea unei pagube.
Potrivit art. 490 alin. 1 din Codul Administrativ : ,, (1) Încălcarea de către funcţionarii
publici, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea administrativă, civilă sau
penală, în condiţiile legii şi ale prezentului cod.
Art. 491 din acelaşi act normativ prevede că :
(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim
se poate adresa instanţei judecătoreşti, în condiţiile legii, împotriva autorităţii sau instituţiei
publice care a emis actul sau care a refuzat să rezolve cererea referitoare la un drept subiectiv
sau la un interes legitim.
(2) În cazul în care acţiunea se admite, plata daunelor se asigură din bugetul autorităţii sau
instituţiei publice prevăzute la alin. (1). Dacă instanţa judecătorească constată vinovăţia
funcţionarului public, persoana respectivă va fi obligată la plata daunelor, solidar cu autoritatea
sau instituţia publică.
(3) Răspunderea juridică a funcţionarului public nu se poate angaja dacă acesta a respectat
prevederile legale şi procedurile administrative aplicabile autorităţii sau instituţiei publice în
care îşi desfăşoară activitatea.,
iar art. 499 Cod administrativ stipulează:
„Răspunderea civilă a funcţionarului public se angajează:
a) pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice în care
funcţionează;
b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică, în calitate de comitent, unor terţe
persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive.”
Din examinarea dispozițiilor legale menționate rezultă că prin Codul Administrativ care
completează Statutul Poliţistului, s-a reglementat cadrul juridic, condițiile și procedura angajării
răspunderii acestei categorii speciale de personal pentru prejudiciile produse cu vinovăție unei
persoane, determinate de exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor de serviciu.
Fiind vorba de o lege specială, cu aplicabilitate numai în cazul răspunderii funcționarilor
publici, nu există un drept de opțiune între incidența acestor norme și cele cu caracter general,
care privesc angajarea răspunderii civile delictuale a oricărei persoane, care nu este funcționar
public sau pentru care nu există norme legale speciale de angajarea răspunderii, potrivit
principiului „specialia generalibus derogant”.
Faţă de considerentele anterioare instanţa constată că cererea de chemare în judecată
formulată de reclamant este inadmisibilă şi o va respinge în consecinţă.
Imi respinge actiunea ca fiind inadmisibila dupa ce m-au pus sa depun toate probele ca sa vada ce am impotriva lor :)))
Cand au vazut ca toate afirmatiile mele sunt probate, inclusiv prin proba video , au aruncat cu niste texte ca sa ma faca sa renunt!