Buna seara si multimesc pentru raspuns.
Inteleg ca tatal meu nu a procedat corect din punct de vedere juridic. A incercat de nenumarte ori sa ajunga la o intelegere cu mostenitoarea dar este imposibil.
Nu stiu cum sa explic mai bine ce l-a motivat pe tata sa procedeze astfel. Starea de sanatate a unchiului meu era precara de cativa ani, tatal meu ingrijindu-l zilnic. In cele cateva zile precedente decesului, nu a stiut nimeni ca intra-adevar se va intampla nenoricirea. Practic, sunt vorbe tipice batranilor care spun ca isi simt sfarsitul si roaga familia sa respecte datinile. In cazul de fata, singurul om care reprezenta familia era tatal meu. Unchiul a neglijat de-a lungul vietii sale sa ia masuri cu privire la bunurile ce vor ramane dupa deces, o greseala pe care noi nu suntem in masura sa o judecam.
Totusi, tatal meu este siderat de situatia actuala in care este practic numit hot si realmente ingrozit de ideea de a fi adus in instanta. Nu a pus vreodata presiune pe fratele sau cu privire la bunuri, nu a urmarit sa mosteneasca nici casa nici terenurile acestuia. Dupa deces a pastrat curatenia cu toata dragostea si dorul dupa fratele pierdut, nu a locuit acolo, nu a scos nici macar un varf de ac din casa, sa si-l insuseasca sau sa il vanda.
Are vreo greutate in instanta faptul ca tatal meu i-a fost alaturi fratelui, oferindu-i ingrijire, dragoste si sprijin pana in ultima lui zi? Cheltuielile firesti cu inmormantarea si toate traditiile, facturi etc sunt ceva ce unchiul meu nu ar fi vrut sa il impovareze pe tata, desi nu a procedat tocmai bine, bagandu-l iata in necaz.
In cazul iminent al unui proces, tatal meu va declara exact de ce a procedat astfel, nu incearca sa ascunda nimic. Daca nu va lupta pentru apararea lui, pentru onoarea lui de om simplu si onest toata viata, evident instanta decide impotriva. Insa, daca incearca sa isi construiasca o aparare si pierde, va fi si condamnat si obligat la cheltuieli de judecata, sau gresesc?
Incerc sa il ajut cum pot, dar este si el la o varsta si are niste principii diferite de fiica reaparuta din neant doar ca sa profite de mostenire, dupa ce a facut numai rau toata viata.
Repet, pe tatal meu nu il intereseaza mostenirea, dar suma cheltuita dupa deces din banii unchiului pentru cele cuvenite reprezinta o incrancenare a mostenitoarei. Eu personal il pot ajuta pe tatal meu cu restituirea sumei, desi trebuie sa admit ca mi-ar lasa un gust amar sa platesc pentru un om care ne-a facut mult rau atat amar de ani. Dar tatal meu nu vrea sa auda.
Ce ne sfatuiti?
BogdanGri a scris:
Buna ziua
In lipsa unui testament, singura mostenitoare legala a unchiului dvs este fata lui. Asa cum ati prezentat situatia, tatal dvs nu are nici un drept la mostenire.
Daca unchiul dvs ar fi vrut ca averea sa sa nu-i mai revina fiicei ar fi trebuit sa ia niste masuri din timpul vietii, ar fi existat solutii ca sa mai beneficieze si altcineva de pe urma sa, nu numai fiica. Eventual ar fi putut unchiul sa scoata banii si sa-i dea tatalui dvs cat inca era in viata.
Chiar daca asta a fost dorinta unchiului, tatal dvs nu trebuie sa scoata banii dupa moartea unchiului, pentru ca legal, dupa moarte, unchiul nu mai putea dispune de ei dupa cum ar fi vrut.
Inchisoare probabil nu va face, pentru ca e batran, insa va fi obligat sa restituie banii. Mai mult, daca tatal dvs pateste ceva aceasta datorie se va transmite dvs ca mostenitor (in limita bunurilor mostenite)
Cea mai buna sugestie e sa vorbiti si sa va intelegeti cu fiica unchiului sa nu ajungeti la procese.